Noutăți Editura Trei!

Ca tânăr ofițer de gardă, Grigori Potemkin a atras atenția Ecaterinei, la acea vreme Mare Ducesă a Rusiei, cu un gest teatral plin de mare galanterie în timpul loviturii de palat care a adus-o pe aceasta la tron. În cei treizeci de ani care au urmat, avea să devină iubitul ei, partener la domnie și soț într-o căsătorie secretă, care lăsa libertate amândurora pentru satisfacerea propriilor extravaganțe sexuale. Potemkin s-a dovedit a fi unul dintre cei mai sclipitori oameni de stat ai secolului al XVIII-lea, ajutând-o pe Ecaterina să extindă Imperiul Rus și manipulând cu îndemânare aliați și adversari, de la Constantinopol până la Londra.

Această biografie recreează cu însuflețire personalitatea flamboaiantă și realizările lui Potemkin și îi redă locul cuvenit ca un adevărat colos al secolului al XVIII-lea.

Volumul este o cronică a relației tumultuoase dintre Potemkin și Ecaterina, a extraordinarei povești de dragoste dintre două personalități puternice care au influențat cursul istoriei. Aducând la viață aceste personaje cu destine romanești, Montefiore relatează totodată povestea creării Imperiului Rus. O biografie la superlativ – intimă și panoramică, explodând de viață și pasiune.

Într-un orfelinat din Oslo, un băiat în vârstă de doisprezece ani, pe nume Olav, provoacă haos. Agnes Vestavik, directoarea severă a instituției, vede ceva înspăimântator în ochii băiatului: o ură neostoită.

Când Vestavik este găsită moartă în biroul său, înjunghiată în spate cu un banal cuțit de bucătărie, iar Olav e de negăsit, cazul ajunge în mâinile rebelei polițiste Hanne Wilhelmsen, recent promovată în funcția de inspector-sef în cadrul Poliției din Oslo.

Este Olav un criminal sau doar o victimă?

Și, pentru a rezolva acest caz, va putea Hanne să învețe să aibă încredere în ceilalți, nu doar în propriile instincte?

Lumea unui „borderline" este în alb şi negru, acută, directă, fără nuanţe, cu atât mai impresionantă, cu cât aceşti oameni sunt capabili să ducă o viaţă funcţională. Pot fi partenerul de cuplu, colega de serviciu, amicul din copilărie.

Cartea de faţă, bazată pe informaţii din cele mai noi cercetări în domeniu, reprezintă un ghid cuprinzător prin hăţişurile acestei personalităţi aflate la graniţa dintre nevroză şi psihoză. Scrisă într-un limbaj accesibil, ea se adresează atât terapeuţilor, cât şi publicului larg, aducând lumină asupra posibilelor cauze ale acestei tulburări, descriindu-i plastic trăsăturile prin intermediul a numeroase exemple, ajutându-te să înţelegi persoana cu borderline de lângă tine şi să creezi punţi către ea.

Când prima dragoste are nevoie de o a doua șansă…

Celebra autoare a seriei Pe strada Dublin se întoarce cu o poveste despre cum să lași în urmă trecutul și cum să ai încredere în viitor. Când Hannah Nichols l-a văzut ultima dată pe Marco D’Alessandro, în urmă cu cinci ani, acesta i-a frânt inima. Băiatul cel rău cu o latură tandră ascunsă e singurul tip pe care Hannah l-a iubit vreodată. După o noapte de pasiune, Marco a dispărut. Distrusă, Hannah nu și-a mai revenit niciodată. Dar soarta îi reunește, iar Marco luptă să o convingă pe Hannah că sunt meniți să fie împreună…

Primul volum din seria Frații Maddox
De la autoarea bestsellerurilor Fericirea mea ești tu și Fericirea începe azi

Cami are un iubit obsedat de muncă și care o cam neglijează. Deși Cami încearcă să facă să funcţioneze această relație la distanţă, se pare că nu e atât de ușor...
Brusc, în viața ei apare Trent Maddox, un fost coleg de liceu. Trent, cel cu brațele tatuate. Trent, după care toate fetele sunt topite.
Cami și-a jurat că nu va fi niciodată pe lista lui. Crede că n-o poate păcăli cu tertipurile sale.
Dar băiatul care fură inimi e hotărât s-o facă să se îndrăgostească nebunește de el…

Era prietenul cel mai bun al fratelui meu. N-ar fi trebuit să devină iubitul meu. Am crezut că o să dăm amândoi totul uitării şi o să mergem mai departe.

Unul dintre noi a reuşit.

Unul dintre noi a plecat.

Acum s-a întors, privindu-mă ca şi când ar vrea să mă devoreze. Şi toate acele sentimente pe care le-am transformat în furie capătă acum un alt chip, unul care mă sperie.

Ultima dată mi-a frânt inima.

De data asta o să mi-o facă bucăţi.

Alcoolul a reprezentat o problemă în familia ta de origine? Dependenţa de o substanţă ascunde nefericire, ruşine, sentimente de vinovăţie. Adesea, cei aflaţi în această situaţie îşi neagă sau îşi ascund adicţia. Astfel, copiii lor cresc având în faţă un secret, pe care se simt datori să îl păstreze – să fie "perfecţi" –, în speranţa că lucrurile vor deveni mai bune, asumându-şi astfel un rol ce le depăşeşte cu mult puterile.

Acest volum, având la bază mărturiile a numeroşi "copii adulţi", fiice ale unor părinţi alcoolici, este o recunoaştere a suferinţei acestor copii şi totodată a rezilienţei de care ei au dat dovadă pe parcursul vieţii, aducând un plus de cunoaştere, de înţelegere şi, cel mai important, de încredere că tiparul negativ poate fi schimbat.

O carte despre modul în care traumele din copilărie ajung să ne domine și să sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezintă realitatea multor familii de aici și de aiurea: amprenta lăsată asupra viitorului unui copil de un părinte autoritar, violent și incapabil să își depășească neputințele. O istorie a metamorfozei unei personalități abuzate de violență și frică, o privire emoționantă asupra maternității înăbușite de stereotipuri și a unei iubiri care putea să fie perfectă, dacă protagoniștii săi ar fi trăit prezentul (clipa).

Robin Ellacott primește un pachet misterios și descoperă îngrozită că înăuntru e un picior de femeie.

Șeful ei, detectivul privat Cormoran Strike, e mai puțin surprins, dar cel puțin la fel de alarmat. În trecutul lui există patru oameni care, crede el, ar putea fi responsabili – și Strike știe că oricare dintre ei e capabil, pe termen lung, de cele mai cumplite acte de cruzime.

În timp ce poliția se concentrează asupra singurului suspect pe care Strike tinde din ce în ce mai mult să-l absolve de vină, el și cu Robin își asumă rezolvarea cazului și explorează lumile tenebroase și bizare ale celorlalți trei bărbați.

Dar, pe măsură ce alte fapte îngrozitoare au loc, cei doi încep să fie presați de timp...

My place

O compunere făcută de mine, sper să vă placă. Are drept temă maltratarea femeii şi pacea sufletească!

NU! NU! NU!............................................!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Din nou şi din nou mă lovea fără încetare, pumnii lui şi picioarele nu-mi dădeau pace, masa deja nu mai era o opţiune, universul meu era întunecată de la atâta durere, nu ştiu dacă mi-am pierdut sau nu cunoştinţa tot ce ştiu este că vreau să îmbrăţişez liniştea morţii. Vreau să scap de pumnii lui brutali, de organul lui care mă posedă fără milă, iar şi iar până mă sfâşie pe dinăuntru, de picioarele care îmi lovesc abdomenul neâncetat. De jumătate de an accept aceste abuzuri, trăiesc într-o teroare de nedescris, mă rog în fiecare zi la Dumnezeu să mă i-a de pe acest pământ. Vreau să vorbesc limba morţilor, vreau să cunosc celălalt tărâm, vreau să scap de durere.

La început a fost iubire, dar apoi a început să bea şi să devină violent, îl iubeam prea mult ca să-l părăsesc aşa că am decis să rămân. Bătăile la început le încasam săptămânal, apoi zilnic în ultima perioadă. Vroiam să plec, dar rănile nu-mi permiteau. Ştia cât să dea în aşa fel încât să mă ţină în viaţă. Într-un chin mizer şi agonizant de vânătăi!!!

Când ochii mei albaştrii de cristal s-au deschis, au recunoscut imediat spitalul „ Santa Fe “, doctorii îmi ştiau durerea, dar nimeni nu intervenea, nimeni nu mă ajuta. Toată lumea îmi spunea că totul depinde de mine…şi poate că aşa e. Trebuia să o ascult pe asistenta şefă, care în urmă cu 3 luni mi-a spus „ Dacă ridică mâna odată, va ridica şi a doua oară “ câtă cruzime într-o frază atât de  plăpândă. Dar gata mă săturasem, nu mai puteam suporta atâtea umiliri, nu puteam să mă întorc, trebuia să plec, dar ştiam că va veni după mine, că mă va găsi şi ucide într-un final. Nu şi dacă acţionez eu prima!

Două săptămâni blestemat de fericite am pierdut în acel spital, ultimele zile, în care mai puteam respira acest aer de muritor înainte să trec în nefiinţă.

La externare cum era de aşteptat demonul existenţei mele mă aştepta. Mă luă de braţ şi mă duse pe culoarul infernului înapoi în cele mai întunecate cotloane ale acestuia.

Când am ajuns acasă m-a trântit pe pat şi a început din nou să-şi plimbe mâinile aspre şi scârboase pe corpul meu. Îmi rupse bluza ţi îmi strânse cu putere sânii, apoi îmi dădu jos pantalonii şi îmi rupse chiloţii. O agonie lentă îmi cuprinse sufletul. Eram sfâşiată din nou fără milă. Interiorul meu era în flăcări, durerea, pe care o simţeam era de nedescris. Parcă aveam diavolul între picioarele mele! În cele din urmă durerea încetă, m-am strâns în formă de minge pe salteaua murdară din cauza sângelui, pe care materialul l-a absorbit, eram pierdută un singur gând îmi venea obsedant în minte, un singur îndemn drăcesc : „ Bucură-te cât mai poţi! “

Următoarea zi am aşteptat plecarea lui, din fericire nu mai îmi dăduse porţia de bătaie…poate pentru că vrea să îmi mai lase corpul să se vindece ca să-l bage în morânt data viitoare.

Am cutreierat străzile până când am gâsit magazinul mul dorit. Am cumpărat ce aveam nevoie şi m-am întors înapoi în Purgatoriu, acum mi-se decidea soarta, oricum IADUL nu putea fi mai rău decât ce am trăit eu până acum.

L-am aşteptat frumos pe canapea, s-a auzit uşa de la intrare, demonul şi-a făcut apariţia, era beat îi puteam simţi duhoarea chiar şi de la acea distanţă considerabilă. M-am ridicat în picioare, acesta se apropie şi mai mult de mine, iar când era gata să mă lovească, l-am împuşcat! Direct în inimă, un singur glonţ a fost de ajuns, regretam că fusese o moartă prea rapidă pentru aşa o jivină nenorocită! Mă uitam demnă în ochii lui, pentru prima dată nu mă mai temeam, ochii lui căprui erau surprinşi de o groază pură, corpul lui câdea uşor pe podea în slow motion. Faţa lui surpinsă de o frică pură îmi făcu sângele să fiarbă în vene, mă eliberasem în sfârşit!!!

Am luat telefonul şi am sunat la poliţie ca să anunţ crima…

15 minute mai târziu

Sergentul Callie ieţi din clădire, îi făcu semn medicului de pe ambulanţă, care avea ochii în lacrimi.

-Îi cunoaşteţi?

-Desigur, soţul ei era o brută o bătea fără milă, doamna aceasta a rezistat cu dârzenie atâtor abuzuri. Spuse medicul printre suspine.

-Atunci ar trebuii să vă bucuraţi. Sunt sigură că a găsit ceva mai bun. Spuse Callie uitându-se la faţa femeii care părea fericită şi bucurându-se într-un mod sumbru pentru ea.

O lumină puternică îmi învăluii sufletul

Ştiam că sunt moartă, iar această senzaţie era cel 

mai bun lucru, care mi-se întâmplase vreodată

O voce caldă şi plină de bunătate mă întrebă

 “ Vrei să te întorci ? “

“ Nu ! “

Am răspuns sigură de alegerea făcută.

Pentru prima dată în viaţă îmi găsisem locul.