Recenzie: Căutând-o pe Alaska de John Green

Recenzie: Căutând-o pe Alaska de John Green

                        

Primul prieten.
Prima iubire.
Ultimele cuvinte.
ÎNAINTE. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre în ultimele lor clipe de viaţă – pleacă la şcoala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut".
Acest Necunoscut se dovedeşte mai tulburător decât şi-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni îşi face intrarea seducătoarea Alaska Young. Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini şi umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simón Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Márquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?"DUPĂ. Nimic nu va mai fi la fel.

Fetele vor plânge, iar băieţii vor găsi dragoste, atracţie şi dorinţă în parfumul de vanilie şi ţigări pe care îl răspândeşte Alaska. -- Kirkus Review

Căutând-o pe Alaska surprinde perfect intensitatea trăirilor şi disperarea care definesc adolescenţa. -- teenreads.com

Frumuseţea acestui roman stă în faptul că nu ascunde nimic. -- The Guardian

"Iar acum cred că e momentul prielnic să spun că era frumoasă. În întunericul de lângă mine, Alaska mirosea a sudoare şi a raze de soare şi a vanilie, iar în acea noapte luminată de o lună firavă vedeam doar silueta ei, excepţie făcând momentele în care fuma, când tutunul aprins al ţigării ei îi învăluia faţa într o lumină roşiatică. Dar, chiar şi pe întuneric, îi vedeam ochii — două smaralde arzătoare. Avea acel soi de privire pătrunzătoare care te făcea să i cedezi."

Vreau să mulţumesc sponsorului nostru Editura Trei pentru şansa de a citi această carte! Ea poate fi comandată AICI alături de multe alte titluri!

                                          

Gândurile mele (Roxana):

“When adults say, "Teenagers think they are invincible" with that sly, stupid smile on their faces, they don't know how right they are. We need never be hopeless, because we can never be irreparably broken. We think that we are invincible because we are. We cannot be born, and we cannot die. Like all energy, we can only change shapes and sizes and manifestations. They forget that when they get old. They get scared of losing and failing. But that part of us greater than the sum of our parts cannot begin and cannot end, and so it cannot fail.”

Nu pot spune ca sunt o mare fană a lui John Green, știu ca ceea ce spun ii va revolta pe foarte mulți fani ai autorului, dar eu nu am fost 'vrajită' de Sub Aceeași Stea, iar asta este ceea ce caut atunci când citesc o carte, să trăiesc sentimentele personajului principal, ceea ce s-a întâmplat, dar și simt o anumită conexiune cu respectiva carte...
Acestea fiind spuse, nu pot spune că așteptam cu sufletul la gură 'Căutând-o pe Alaska', despre care nu știam decât faptul ca este scrisă de John Green și atât.

Pe parcursul lecturii, am citit o poveste despre un grup de adolescenți: Miles, Colonelul, Alaska, Takumi și mai apoi, Lara și am aflat secretele, iubirile, visele și regretele lor, dar totul se schimbă în mod subit, exact atunci când te aștepți cel mai puțin. Iar, în ciuda problemelor mele cu carțile sale, trebuie să recunosc că John Green te ia prin surprindere exact când nu te aștepți, exact când începusem să mă obișnuiesc cu personajele lui...

“The only way out of the labyrinth of suffering is to forgive.”

“When I look at my room, I see a girl who loves books.” Dacă, până în acel moment, romanul fusese relaxant,amuzant, oferindu-mi o notă de bună dispoziție, totul se schimbă brusc, iar mie, ca cititoare mi-a fost destul de greu sa accept ceea ce s-a întâmplat, iar personajele descrise ca niște adolescenți lipsiți de griji, acum sunt prinși într-o furtună de sentimente precum vină, regret, disperare, furie,teamă și singurătate, încercând să se regăsească pe ei inșiși, dar și să descopere ceea ce s-a întâmplat în realitate. Trebuie să recunosc că i-am înțeles, cel puțin am înțeles disperarea și furia pe care o resimt față de tot, față de sine, dar mai ales necesitatea de a reconstrui acest puzzle, pentru ca aceasta era singura soluție pentru eroii noștri de a merge mai departe, de a nu rămâne prinși în trecut și chiar dacă ei continuă să își petreacă împreună timpul, însă singurătatea  și fantomele trecutului nu ii părăsesc...
Poate că unii cititori nu vor înțelege cum acești prieteni atât de buni se pot îndepărta atât de mult, cum hotărăsc sa-și păstreze emoțile în înteriorul lor și să se ascundă unii de ceilalți, dar după tot ceea ce s-a întâmplat nu exista o altă soluție...

“I wanted so badly to lie down next to her on the couch, to wrap my arms around her and sleep. Not fuck, like in those movies. Not even have sex. Just sleep together in the most innocent sense of the phrase. But I lacked the courage and she had a boyfriend and I was gawky and she was gorgeous and I was hopelessly boring and she was endlessly fascinating. So I walked back to my room and collapsed on the bottom bunk, thinking that if people were rain, I was drizzle and she was hurricane.”

“Imagining the future is a kind of nostalgia. (...) You spend your whole life stuck in the labyrinth, thinking about how you'll escape it one day, and how awesome it will be, and imagining that future keeps you going, but you never do it. You just use the future to escape the present.”

Decizie Finală- 'Căutând-o pe Alaska' este o carte complexă ce prezintă mai mult decât un simplu proces de maturizare al unor adolescenți, de fapt aș îndrăzni să spun că este un test de viață care își lasă amprenta asupra eroilor noștri și implicit asupra noastră ca cititori. Așa cum am menționat deja, deși nu am fost tulburată de lectura cărții 'Sub Aceeași Stea', 'Căutând-o pe Alaska' a fost experiență cu totul diferită pe care aș dori să o repet din nou.

Nota mea: 4,5/5

“At some point, you just pull off the Band-Aid, and it hurts, but then it's over and you're relieved.

Despre Autor

John Green s-a născut la 24 august 1977. Cărţile sale au fost publicate în peste douăzeci de limbi şi figurează constant în topul celor mai bine vândute titluri al publicaţiei New York Times.
Căutând-o pe Alaska, romanul de debut al lui John Green, i-a adus autorului premiul Michael L. Printz acordat de American Library Association şi nominalizarea la Los Angeles Times Book Prize.Foarte activ şi pe platformele virtuale, John Green a creat, împreună cu fratele său, Brotherhood 2.0, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani Nerdfighter din întreaga lume.
De acelaşi autor, la Editura Trei a apărutSub aceeaşi stea, roman care a primit numeroase distincţii şi s-a bucurat de un imens succes de public.

Editura Trei te lasă fără cuvinte în luna februarie aruncă o privire să vezi ce ţi-a pregătit!

CĂUTÂND-O PE ALASKA de John Green, traducere de Shauki Al-Gareeb – din februarie în librării!

Primul prieten. Prima iubire. Ultimele cuvinte.

ÎNAINTE. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de ultimele cuvinte ale unor personaje ilustre – pleacă la şcoala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut”.

Acest Necunoscut se dovedeşte mai tulburător decât şi-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni îşi face intrarea seducătoarea Alaska Young. Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini şi umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simón Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Márquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?”

DUPĂ. Nimic nu va mai fi la fel.

„Iar acum cred că e momentul prielnic să spun că era frumoasă. În întunericul de lângă mine, Alaska mirosea a sudoare şi a raze de soare şi a vanilie, iar în acea noapte luminată de o lună firavă vedeam doar silueta ei, excepţie făcând momentele când fuma, când tutunul aprins al ţigării ei îi învăluia faţa într-o lumină roşiatică. Dar, chiar şi pe întuneric, îi vedeam ochii — două smaralde arzătoare. Avea acel soi de privire pătrunzătoare care te făcea să-i cedezi.''

CĂUTÂND-O PE ALASKA, romanul de debut al lui John Green, i-a adus autorului premiul Michael L. Printz acordat de American Library Association și nominalizarea la Los Angeles Times Book Prize.

„Frumuseţea acestui roman stă în faptul că nu ascunde nimic.” The Guardian

ZI DUPĂ ZI de David Levithan, traducere de Lidia Grădinaru – din februarie în librării!

Zi după zi un alt trup. Zi după zi o altă viaţă. Zi după zi îndrăgostit de aceeaşi fată.

Un adolescent care-şi spune, simplu, A, se trezeşte în fiecare dimineaţă într-un alt trup, trăind o altă viaţă.
Niciodată nu e prevenit în legătură cu locul unde se va afla sau persoana în trupul căreia va fi.
A s-a împăcat cu situaţia lui şi chiar şi-a stabilit câteva reguli „de supravieţuire”: Niciodată să nu se ataşeze prea tare. Să evite să fie remarcat. Să nu se implice.

Totul până într-o zi când se trezeşte în corpul lui Justin şi o cunoaşte pe iubita acestuia, Rhiannon. Regulile sale stricte nu se mai aplică. Pentru că, în sfârşit, a găsit pe cineva alături de care vrea să rămână pentru totdeauna, zi după zi.

O poveste fascinantă, ce lansează o provocare: putem iubi cu adevărat pe cineva menit să ia altă înfăţişare în fiecare zi?

„Când prima dragoste se sfârşeşte, cei mai mulţi oameni ştiu că vor veni şi altele. N-au terminat cu iubirea. Iubirea nu a terminat cu ei. Nu va fi niciodată la fel ca prima, dar va fi mai bună în diferite feluri.
Eu nu am o astfel de consolare. De asta mă agăţ din răsputeri. De asta e atât de greu.”

„Mister, romantism, personaje cool şi o idee trăsnet!” The Guardian

David Levithan (n. 1972) este un autor prolific şi editor de literatură pentru adolescenţi. Prima sa carte, Boy Meets Boy, a apărut în 2003 şi a fost urmată de numeroase romane şi volume de povestiri.
A scris, împreună cu John Green, Will Grayson, Will Grayson, un roman care, încă de la apariţie, a fost declarat un bestseller New York Times.
Într-un interviu, David Levithan declară că „a fi editor îi place la fel de mult ca a fi scriitor”.

„În ZI DUPĂ ZI, scriu din punctul de vedere al unui personaj care nu e nici bărbat, nici femeie. Care nu aparţine niciunei rase, niciunei religii. A a crescut fără prieteni, fără familie. A este doar un suflet.” David Levithan