Recviem pentru un asasin (Alina Marinescu #6) de Monica Ramirez (recenzie)

Editura: Tritonic
Anul aparitiei: 2016
Nr. pagini: 364 pagini 

În momentul în care ești convins că ai totul, vei rămâne fără absolut nimic. Din nou.

Alina Marinescu a jucat după regulile impuse de către Organizația Elite, fără a se adapta însă sistemului. Nu și-a vândut sufletul, păstrându-și compasiunea, umanitatea și emoțiile. Până la un punct. După care, ceva s-a întâmplat. Dintr-un motiv sau altul, Alina a manipulat o situație pentru a se erija într-o trădătoare. Până la urmă, s-a dovedit că totul n-a fost decât un joc al oglinzilor, însă până să descopere asta, Brett a ordonat deja lichidarea ei. Misiunea a fost îndeplinită cu succes și totul a părut real. Alina a fost ucisă, indiferent de părerile de rău ale tuturor celor implicați. Acum, însă, Brett începe să aibă mari îndoieli cu privire la acel final subit de joc. Alina a devenit mult mai sofisticată decât ar fi crezut vreodată că e posibil, începând un fel de joc psihologic personal cu Elite și demonstrând că poate să joace după regulile ei proprii. Dar ceea ce-l neliniștește cel mai tare este vestea că Marius Stephano a fost ucis în timpul unei misiuni, și asta în aceeași perioadă în care Elite a vânat-o pe Alina. O coincidență cam prea mare pentru gustul lui Brett. Din proprie experiență, știe prea bine că în lumea lor coincidențele nu reprezintă nimic altceva decât o simplă aparență.

„Alina, Alex, Marius devin reali, trăiești alături de ei neputința și drama. Introspecțiile, momentele de intimitate sunt înfățișate de autoare cu o mare naturalețe, astfel încât nu ai nicio șansă de a rămâne un cititor distant cu o carte în mână. Te transformi, aproape fără voie, într-un martor al faptelor, unul care se implică în poveste și se afundă în ea, simțind direct și acut absolut tot ce simt personajele.” Spy Magazine

Gândurile mele

Mulțumesc autoarei pentru acest ultim volum șfâșietor, în care, pentru o îndelungată perioadă, victoria va aparține celor care o merită cu adevărat!

Nicicând nu mi-a fost atât de greu să scriu o recenzie ca acum. Încă sunt în starea aceea ciudată în care am intrat după ce am dat și ultima pagină a acestui volum care încheie o serie ce va rămâne pentru totdeauna în sufletul meu. Monica are un har special de a te face să rămâi conectat la lumea ei plină de neprevăzut și întuneric. O lume în care speranța și clipele unice de fericire încă mai reușesc să-și facă loc, printre picături, să răzbească prin pânza groasă de păianjen a abisului.

Cartea a cincea s-a terminat într-o notă prea feerică pentru muritorii de rând, iar autoarea, gândindu-se mai bine, sigur și-a zis să intervină înainte ca noi să ne facem prea multe vise în legătură cu ce s-a întâmplat. Ni le-a spulberat chiar în ultima clipă, prin Recviem pentru un asasin, nelăsându-le să se materializeze pe de-a-ntregul. Cred că i se părea că nu era totul complet, pentru ca un astfel de moment să dureze atât de mult, așa că s-a „jucat” puțin cu viețile personajelor noastre. Puțin mai mult, dacă mă întrebați pe mine! Și, deși totul părea un final decent, liniștit și oarecum rezonabil pentru încheierea seriei, asta nu era suficient. Pentru nimeni. Erau încă multe de pus în balanță, așa că volumul acesta a venit ca o urmare firească, pregătit să răstoarne totul în cale și să așeze lucrurile pentru binele tuturor. Aproape tuturor.

Dar, pentru mine, poate că era de ajuns, Monica, știi? O să te țin minte pentru asta!

Cuvintele acelea de la începutul descrierii, cum că vei rămâne iarăși fără absolut nimic, chiar când erai convins că ai parte de tot ce ai nevoie, descriu cum nu se poate mai bine acest amalgam de situații periculoase duse la extrem, de emoții și sentimente ce te lovesc toate deodată, de momente limitate, de neprevăzut și surprize pe toate gusturile. Dacă până acum crezi că ai „văzut” tot ce poate da seria asta mai bun, mai absolut din ea, eu zic să-ți reconsideri gândurile, că nu știi ce te așteaptă în continuare. Eu nu fac decât să te avertizez, cititorule! E alegerea ta ce vei face pe mai departe.

„– Îmi îndeplinești o dorință? îi șoptesc.

– Orice.

– Iubește-mă.

Marius își ridică ochii întunecați la mine și mă întoarce din nou cu fața la oglindă.

– Privește, îmi șoptește la ureche.”

A fost o întreagă aventură, aș putea spune chiar nebunie, să iau parte la fiecare moment din această serie. Încă de la Asasin la feminin, am simțit că o să fiu prinsă în acest vârtej de dragoste și ură, de clipe de extaz și durere, de confuzie și vinovăție, de lumină și întuneric. N-a fost decât începutul a ceva ce n-o să uit prea curând. Poate chiar… niciodată!

De la Alina Marinescu am deprins multe lucruri vitale, având în vedere vasta ei experiență aproape ireală, dar atât de cutremurătoare. În loc să-și trăiască adolescența, cu toate visele și emoțiile specifice perioadei, i s-a impus mult prea devreme să ia în piept viața cu toate nuanțele ei, tânăra neavând posibilitatea de a refuza ceea ce i s-a aruncat cu înverșunare în față. A fost practic obligată să facă ce vor alții pentru ea, refuzându-i-se, fără drept de apel, șansa de a alege și de a-și lua singură în mâini propriul destin.

Însă, dincolo de agentul perfect, eroina noastră nu a încetat vreodată să fie femeie, mamă și, mai presus de tot, om. Și-a păstrat firea iubitoare și caldă, dorințele și speranța, spiritul rebel și naivitatea, lumina din interior, chiar dacă lumea o rănea voluntar sau nu. Și-a menținut sufletul intact, deși, de multe ori, acesta i-a sângerat până aproape că a secat, nemaipermițându-și să simtă altceva, înafară de un gol imens. Aproape că se pierduse, fără cale de întoarcere, pe sine. Dar a luptat pentru a ajunge din nou la liman, la fel de mult pe cât au luptat cei care o iubeau, având același scop unic. Și încă luptă! Continuă să lupte așa cum știe mai bine, pentru ca fiicele sale să nu aibă parte de soarta pe care a avut-o ea.

„- Pentru că lumea de acolo va distruge ce avem aici. O să corupă totul. Acolo ne rănim unul pe celălalt în o mie de moduri în fiecare zi. Aici, îmi pun palma peste inima lui, e diferit. Am mai trecut prin asta și înainte, mi-am permis să visez și să sper la viața asta. Privirea îmi rătăcește prin cotloanele întunecate ale încăperii. Am avut-o pentru o vreme… am avut totul, toată fericirea la care am visat. Și acum știu că singurul adevăr din viața mea e cine și ce sunt în Elite… cine am fost mereu. Restul nu e decât iluzie.”

Alina ne arată de câte ori e nevoie să mori pentru a te întoarce din nou, ca să le dai peste nas tuturor celor care îți vor dori întotdeauna răul. Este pregătită să o facă din nou, doar pentru a lăsa lumea un loc mai bun pentru cei pe care-i iubește. Deși moartea i-a răpit prea multe ca să mai poată rămâne întreagă după atâtea lovituri de grație, nu-i mai este frică de ea. Nu-i mai este frică de nimic. Acum este liberă. Nu chiar așa cum își dorise la început, dar e liberă. O libertate dulce-amară pentru care a îndurat destule. Iar, în cele din urmă, a triumfat. Pentru prietenii săi. Pentru bărbații din viața sa. Pentru fiicele sale. Pentru ea.

Finalul nu este însă aici, dar nu se știe nici dacă vom pune punct cu adevărat, așa că povestea agenților noștri nu face decât să își urmeze firul pe mai departe, înfruntând pe oricine și orice i-ar sta în cale. Totul s-a desfășurat ca un simplu joc de șah, dar acum s-a terminat. S-a bucurat de adversari pe măsură care, răbdători, au știut când să-și facă mutarea și să-și țină în șah oponenții, ceea ce a fost absolut incredibil de urmărit. Cu fiecare detaliu în parte, personajele, acțiunea și răsturnările de situație creionate de autoare au reliefat un scenariu remarcabil ce-ți zgândăre imaginația până în străfundurile ei cele mai îndepărtate, chiar și după ce ai ajuns la sfârșit.

Viața atârnă doar de un singur fir de ață și depinde doar de noi cât de mult ținem de el, cât de mult îl îngrijim pentru a nu se deșira, pentru a nu ajunge să se rupă într-un final. Orice s-ar întâmpla cu persoana noastră sau cu cei din jur, oricât nu am mai suporta să ne ducem existența într-o lume mizeră, haotică, o lume care ne vrea controlați până în vârful degetelor de la picioare, avem nevoie să ne legăm de un motiv care să ne țină aproape, acel ceva care să ne mențină încă vii, umani.  

 Nota mea: 10/5

Eveniment caritabil: CRUXmas Fair & Party

Editura Crux Publishing rămâne fidelă misiunii sale de a investi în comunitatea din care face parte și de a îi sprijini pe cei mai puțini norocoși dintre noi. Nu putem să stăm deoparte și să ne bucurăm de sărbători știind că există copii care și le petrec pe ale lor țintuiți pe patul vreunui spital, fără o șansă reală de a se bucura cum se cuvine de spiritul Crăciunului. De aceea, în pragul sărbătorii nașterii Domnului, editura Crux Publishing în parteneriat cu Epic Bar organizează pe data de 17 decembrie 2016, la Epic Bar din București, (Str. Colței nr. 50, București) între orele 12.00 și 20.00 evenimentul caritabil CRUXmas Fair & Party – târg de cadouri completat de activități interactive din sfera literară și artistică.

Un procent de 10% din fondurile obținute de Crux Publishing în cadrul târgului va fi donat Asociației Taxiul cu Bomboane în vederea derulării de către aceasta din urmă a proiectului „Ciorăpelul cu bomboane” – acțiune caritabilă ce vizează peste 1000 de copii cu probleme medicale severe internați în secțiile de pediatrie generală, oncologie, boli cardiovasculare, boli locomotorii, chirurgie reparatorie și ortopedie din Centrul de Recuperare pentru Copii dr. Nicolae Robănescu, Spitalul Clinic de Urgență pentru copii Marie Curie, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu, Institutul Național Pentru Sănătatea Mamei și Copilului.

În cadrul CRUXmas Fair & Party veți găsi cadouri de Crăciun la prețuri promoționale oferite de:

- Editura Crux Publishing: cărți semnate de autori români consacrați și autori străini clasici, bookbags croșetate, sacoșe pânză personalizate și tricouri inscripționate, semne de carte pictate, bijuterii hand-made, figurine, felicitări personalizate

- Epi’s Parlour: bijuterii handmade victoriene / rock / goth

- Librăria Books Express: cărți și cadouri pentru toate vârstele

- GameArt: tricouri pictate manual pentru copii și adulți, tablouri, cadouri haioase

- Pancake Planet: clătite proaspete și dulciuri artizanale

- Vlady Un Vampir Simpatic: benzi desenate, stickere, postere

- Aventurile lui Sărăcel: benzi desenate

- Maria Bumbar: sculpturi lut

- Braidy: coafuri împletite (rezervări la 0752 705 810 – 20/30 lei)

În paralel cu târgul de Crăciun, editura Crux Publishing îi invită pe toți cei prezenți și la o serie de evenimente culturale oferite de scriitori și artiști români consacrați:

De la orele 21:00 până la închiderea localului: CruXmas Party! În cadrul târgului vor fi organizate și tombole cu premii oferite de Crux Publishing, Books Express și alții. 

Peste 1000 de copii se vor bucura de dulciuri și cadouri oferite de Asociația Taxiul cu Bomboane și sperăm ca prin acest eveniment cultural caritabil să contribuim și noi pentru ca cei mici să aibă parte cu adevărat de sărbători mai luminate și mai vesele.

Așadar, vă invităm pe toți, cu mic, cu mare, la Târgul de Crăciun CruxMas Fair & Party pentru a vă bucura de lectură, artă, cultură, dar și distracție și cadouri inedite pentru cei dragi, sprijinindu-i în același timp și pe micuții care nu își vor putea petrece sărbătorile în sânul cald al familiei. Intrarea este liberă!

Pentru mai multe informații despre eveniment puteți accesa www.cruxed.ro.

Vă așteptăm!

O campanie Nemira & Next Advertising: Tu cum vezi lumea peste 25 de ani?

Tu cum vezi lumea peste 25 de ani?

Editura Nemira şi Next Advertising lansează la Gaudeamus campania Nemira 25 – Capsula timpului. Tu cum vezi lumea peste 25 de ani?

Este o campanie de imagine care marchează încheierea anului aniversar Nemira 25 şi îşi propune să provoace discuţii despre cărţi mulţi ani de acum înainte.

Campania se desfăşoară în perioada 16-20 noiembrie la standul editurii de la Târgul de carte Gaudeamus şi are ca premiu cele mai bune 250 de cărţi publicate de Nemira în următorii 25 de ani.

Cititorii Nemira sunt invitaţi să facă previziuni despre cum va arăta lumea peste 25 de ani. Răspunsurile vor fi introduse într-o capsulă ce va fi sigilată şi deschisă peste exact 25 de ani, pe 16 noiembrie 2041.

Câştigătorul marelui premiu va fi cel ale cărui previziuni se potrivesc cel mai bine cu realitatea din momentul respectiv. Fiecare participant la campanie va fi recompensat cu o carte cadou.

„O editură precum Nemira nu înseamnă doar carte. Înseamnă imaginaţie, viziune şi curajul de a te reinventa în permanenţă,într-o piaţă din ce în ce mai puţin interesată de lectură. Toate aceste aspecte ne-au inspirat şi au însemnat pentru noi o adevărată provocare din punct de vedere creativ. Ne-am dorit o campanie care să surprindă, să provoace şi în acelaşi timp să seducă cititorii. O campanie despre care să se vorbească mult timp de-acum înainte. Insight-ul de la care am pornit este unul cât se poate de personal, şi anume acela că oricare dintre noi, a făcut măcar o singură dată, un exerciţiu de imaginaţie despre cum va arăta viitorul.”
Echipa Next Advertising.

Nemira a fost întotdeauna identificată de cititorii săi cu ideile de inovație/pionierat, calitate şi în ultimii ani cu cea de continuitate, de rezistenţă, prin nostalgia oamenilor care au crescut cu cărțile Nemira și care sunt în continuare cititorii noştri, pe care îi vedem an de an la târgurile de carte, împreună cu copiii lor, următoarea generaţie de cititori.

Programul editurii Nemira la Gaudeamus 2016: lansări de carte, sesiuni de autografe și ateliere pentru copii

Editura Nemira participă la Gaudeamus 2016 cu lansări de carte, campanii pentru cititori și multe activități distractive pentru copii împreună cu bufnița Nemi!

Lansările de carte au loc la standul editurii sâmbătă, 19 noiembrie:

11.30: Lansare de carte+audiobook & sesiune de autografe Scrisori nedesfăcute, de Nicu Alifantis. Invitați: Clara Mărgineanuși Sergiu Cioiu

Scrisori nedesfăcute este primul audiobook Nicu Alifantis, cu 44 de scrisori nedesfăcute în lectura autorului, epistole citite de actorul George Ivașcu și de poeta Clara Mărgineanu, precum și diverse muzici semnate și interpretate de Nicu Alifantis și Léonard Constant.

12.00: Lansare de carte Istoria megalomaniei, de Pedro Arturo Aguirre. Invitat: Iulian Comănescu, specialist media și jurnalist.

Istoria megalomaniei prezintă cu mult umor faptele și vorbele mărețe „pregătite“ de-a lungul istoriei de mințile cuprinse de febra cultului personalității.

12.30: Lansare de carte Doctorul Thorne, de Anthony Troloppe. Invitate: Dana Ionescu, Ioana Bâldea Constantinescu și Laura Câlțea

Doctorul Thorne este un roman victorian clasic apărut în colecția Babel.

13.00: Lansare de carte Zgomotul timpului, de Julian Barnes. Invitați: Dana Ionescu, Marius Constantinescu și Eugen Ciurtin

Zomotul timpului este cel mai recent roman al scriitorului britanic premiat cu Man Booker Prize, o biografie ficțională a compozitorului Dmitri Șostacovici.

14.00: Lansare de carte & sesiune de autografe Arhanghelul Raul, de Ovidiu Eftimie

Arhanghelul Raul este primul debut românesc în colecția Nautilus după mai bine de zece ani, un science-fiction despre o apocalipsă românească cum nu s-a mai scris.

14.30: Lansarea colecției de poezie Vorpal – Dodii, de Florin Dumitrescu și Sisteme de fixare și prindere, de Ștefania Mihalache. Invitați: Svetlana Cârstean (coordonatoarea colecției) & autorii

Colecția Vorpal se lansează cu două volume în care limbajul poetic al lui Florin Dumitrescu și experiența maternitățiiȘtefaniei Mihalache se fixează în formule poetice noi.

17.30: Eveniment Philemon la Sala Cupolă: AICI SI ACUM: locul și timpul transformării. Paradigma jungiană a autocunoașterii. Invitate: Maite Pardo Sol, Belen Menes, Claudia Vîlceanu, Carmen Mușat, Sanda Roșescu.


Vineri, 18 noiembrie, este ziua dedicată copiilor, cu o serie de evenimente inspirate de cele mai noi cărți Nemi.

Copiii, părinţii şi bunicii sunt aşteptaţi cu noutăţi editoriale, lansări de carte, sesiuni de lectură, evenimente speciale cu distracţie şi multe cadouri la standul Nemira.

10.30: Basmul din buzunar – Atelier creativ de desen cu ilustratoarele Alexa Udrişte şi Adriana Opriţă-Gheorghe

11.30: Copiii vor avea ocazia să citească împreună cu câțiva invitați surpriză din cartea Un băiat numit Crăciun, de Matt Haig.

Parteneri: Teatrul Ion Creangă, Boribon, Profructta

Nemira lansează la Gaudeamus campania de responsabilitate socială Dăruieşte bucuria lecturii!, campanie care îşi propune să consolideze fondul de carte din centre pentru persoane defavorizate şi să asigure un grad ridicat de acces la cultură al copiilor din aceste medii. Cumpără o carte de la standul Nemira Gaudeamus, postează pe FB foto cu hashtag. Pt fiecare foto, Nemira donează o carte Programului educaţional Ajungem Mari. Programul educational Ajungem MARI alAsociatiei Lindenfeld îşi propune să susţină pe termen lung copiii şi tinerii instituţionalizaţi şi din medii defavorizate şi să le ofere șansa de a AJUNGE MARI, adulți responsabili și independenți.

Programul evenimentelor Editurii Herg Benet la Gaudeamus!

Editura Herg Benet va participa în perioada 16-20 noiembrie 2016 la Târgul de carte Gaudeamus București, Pavilion Central RomExpo (Bulevardul Mărăști 65-67).

Programul evenimentelor (care se vor desfășura la standul propriu – nr. 221, nivel 4.50) este următorul:

Sâmbătă, 19 noiembrie:

– ora 13.00 – Lansarea romanului „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” de Cristina Nemerovschi

– ora 14.00 – Lansarea romanului „Jurnalul primei mele morți” de Ioana Duda

– ora 15.00 – Lansarea romanului „Tentații” de Corina Ozon

– ora 16.00 – Lansarea volumului „Poezii pentru văduve” de Marcica Belearta

– ora 16.30 – Lansarea romanului „Antidotul” de Cristina Boncea

– ora 17.00 – Lansarea romanului „Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu

– ora 18.00 – Lansarea volumului de proză „Sfîrșitul nopții” de Petronela Rotar

Duminică, 20 noiembrie:

– ora 12.30 – Prezentarea romanului „Noumenoir” de Flavius Ardelean

– ora 13.00 – Lansarea romanului „Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu

– ora 13.30 – Lansarea volumului de proză „Pădurea lui Joaquin Phoenix” de Celestin Cheran

– ora 14.00 – Lansarea ediției a doua a volumului „Camere de hotel” de Anda Docea

Sursa aici!

Eveniment Nautilus: Lansarea romanului Umanii, de Matt Haig, joi 3 noiembrie

Seria evenimentelor Nautilus continuă joi, 3 noiembrie, de la ora 19.00, cu lansarea cărțiiUmanii, de Matt Haig. Vorbesc despre carte Andreea Chebac (de la bookblog.ro), Oana Radu (de la ro.serialreaders.com) și Răzvan Nistor (de la editura Nemira). Evenimentul are loc la Epic Bar (Colței, nr. 50). Într-o noapte ploioasă de vineri, profesorul Andrew Martin e găsit fără haine pe străzile din Cambridge. După acest „incident“, nu se mai simte în apele lui. Își pierde pofta de mâncare. Nu mai înțelege ce rost are îmbrăcămintea. Până și soția și fiul îi par respingători. Se simte pierdut în rândul unei specii necunoscute și urăște pe toată lumea de pe planetă, mai puțin pe Newton. Dar Newton e un câine… Cine este, de fapt, Andrew Martin? Ce l-a făcut să-și schimbe complet părerea despre rasa umană? „O carte care te face să râzi și să plângi în același timp.“ Jeanette Winterson „Un roman minunat de haios, palpitant și inventiv. Asemenea lui Kurt Vonnegut și Audrey Niffenegger, Haig folosește convențiile din SF ca să exploreze și să satirizeze elegant și convingător concepte precum liber-arbitru, căsătorie, logică, nemurire și milă.“ The Times Matt Haig, scriitor și jurnalist, s-a născut la Sheffield în 1975. A studiat la Leeds University și și-a înființat propria lui companie de marketing, semnând mai multe volume despre digital marketing și e-marketing înainte să debuteze cu o lucrare de ficțiune. După o luptă lungă cu depresia, a început să scrie literatură și este convins că cititul și scrisul i-au salvat viața. Cărțile, crede el cu tărie, au o mare putere de a uni oamenii, cu atât mai mult în lumea noastră. Unele dintre volumele sale au devenit bestselleruri: The Last Family in England (2004), The Radleys (2010), The Humans (2013). Apărută in limba engleza in 2015, Un băiat numit Crăciun a avut un succes imens, fiind tradusă în peste 20 de limbi și va fi ecranizată de Blueprint și Studio Canal.

Întoarcerea (Am murit, din fericire #1) de Theo Anghel (recenzie)

An apariție: Februarie 2016

Categoria: Fantasy fanatic
Editura: Quantum Publishers
Nr. pagini: 298

Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?

Există viață după moarte? Unii vor spune că da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.

Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…

Gândurile mele (Dede)

Mulțumesc Editurii Quantum Publishers pentru șansa de a citi acest volum superb!

Mă gândesc la faptul că fiecare dintre noi s-a întrebat, cel puțin o dată, cum o fi de partea cealaltă, în lumea de Dincolo, la granița dintre bine și rău. Acolo, unde ne sunt puse în balanță toate lucrurile pe care le-am săvârșit pe vremea când încă eram în viață. Fie ele, bune sau rele. Oare suntem conștienți cu adevărat de ceea ce ne va rezerva destinul în acel moment decisiv? Ne acceptăm viitorul loc în care sufletul ni se va "odihni", fără a ne împotrivi, sau considerăm că încă putem alege, indiferent de ceea ce am făcut în viața anterioară? Oare poate exista cu adevărat o cale de mijloc, să nu trecem nici pragul Raiului, nici pe cel al Iadului,  și să primim o a două șansă de a ne întoarce înapoi, chiar cu riscul de a ne pierde propria identitate și pe cei dragi nouă?

"Îmi plăcea să fiu fată și aș fi fost în continuare dacă nu aș fi murit. Acum sunt un recuperator. Unul dintre cei mulți. Mă rog, prin cercurile înalte - la propriu - prin care mă învârt, ni se spune recuperatorum, dar nu m-am prăpădit niciodată după latină. Vă întrebați cum de sunt moartă și totuși vă povestesc despre mine? Dacă tot ne-am așezat comozi, s-o iau cu începutul."

Ei bine, personajul principal ajunge în acel loc, în ziua care trebuia să reprezinte una dintre cele mai minunate momente din viața oricărei femei. Tânăra Oriana, în vârstă de numai 19 ani, își găsește sfârșitul tragic chiar în ziua nunții sale atunci când, rezemându-se de o balustradă din încăperea bisericii, care cedează între timp, cade că secerată la pământ. Oare Astrid, una dintre bunele sale prietene, să-i fi citit moartea în cărți și să nu fii avertizat-o de primejdia ce o aștepta sau vederea miresei de către viitorul soț, înainte ca ceremonia să înceapă, i-a adus acel ghinion de care se vorbește încă din vremuri străvechi?

Oricare ar fi fost însă motivele Celui de Sus, în urma acestei "treceri", puștoaica noastră rebelă nu mai este aceeași persoană care era înainte ca acest eveniment să se întâmple. Se trezește brusc în fața unui șir lung de oameni "împietriți", fără vlagă, din care, la fel cum a pățit și ea, viața s-a scurs rapid, fie că erau conștienți de asta sau nu. La unii, chiar înainte ca ea să înceapă.

"...am aflat că urma să mă întorc în Chaos, așa numea Amadeus tărâmul locuit de cei vii, unde voi începe o viață cu totul nouă. Una în care eu voi fi ultima dintre grijile mele, o viață dedicată recuperării sufletelor."

Astfel că, neavând încotro, se așează repede după ultimul ins, pentru a termina mai repede și să nu-i ia careva locul, deoarece lumea continua să tot vină, fiind parcă pregătiți pentru soarta ce o vor avea, odată ce vor intra pe una dintre cele trei uși. Stânga era pentru Iad, dreapta pentru Rai, iar cea din mijloc, deși părea la fel de banală ca și celelalte, era mult mai mult de atât. Era destinată celor cu un har special, celor care mai aveau o șansă de a se întoarce în Chaos (lumea noastră) și să facă ceva pentru salvarea lor.

" 'Ce le-o trebui gândacilor ăstora aripi?' m-am pomenit întrebându-mă.

Abel a pufnit către mine.

- Gândacii au aripi așa cum voi aveți creier. Nu le folosesc la nimic.

Era prost dispus și n-aveam deloc chef de toanele lui. L-am ignorat. M-am trezit de-a binelea și m-am întrebat cât o fi ceasul.

- E nouă, mi-a răspuns Ama, prompt.

Am înclinat capul spre ea, a admirație.

- De ce nu poți fi și tu ca ea? l-am tachinat pe drăcușor.

- Oh, geez! Mă întreb de ce? mi-a întors-o afurisitul, zâmbind sarcastic."

Odată aflată de partea cealaltă a ușii din mijloc, Oriana îi cunoaște pe Amadeus, unul din reprezentanții Binelui, și pe Malorum, la polul opus. Personajul din urmă nu face decât să se joace cu mintea fetei, zăpăcind-o și deviindu-i gândul de la explicațiile și instructajul prezentate de cel dintâi. Singurele frânturi de cuvinte pe care tânăra reușește să le prindă atestau că ea este un recuperatorum acum, adică un recuperator de suflete, și că va reveni în lumea ei. 

Deasemenea, nu se va întoarce singură, ci împreună cu doi îngeri: Ama, partea bună de Sus, care o va sfătui și o va atenționa când o va lua pe căi greșite, și Abel, unul din drăcușorii celui de Jos, acesta influențându-i gândurile spre lucruri rele, îndemnând-o, de multe ori, chiar să le pună în aplicare. Cei doi salvatorem o vor îndruma în așa fel încât să aleagă calea cea corectă: lumina sau întunericul. Dar dacă există și o altă variantă, una mult mai de temut care poate aduce sfârșitul și mai aproape, una în care nici binele, nici răul să nu îi guverneze pașii, va pleca pe acest drum sau va lupta pentru un echilibru între părțile implicate?

"Până acum nu m-au ajutat cu nimic, afurisiții ăștia se cunosc încă de pe când erau în viață și se pare că au multe de împărțit. După câtă pasiune pun în înfruntările lor, bănuiesc că au fost amanți. Dar să nu trag concluzii pripite."

Găsindu-se aruncată înapoi în București, într-un apartament sărăcăcios, murdar, nearisit și infect, fără mâncare, cu o saltea ruptă și plină de vietăți pe post de pat, îmbrăcată doar în niște zdrențe, nevând alte haine la dispoziție, și fără nimeni la care să apeleze pentru ajutor, Oriana este nevoită, pentru prima dată în viață, să facă față singură tuturor lucrurilor de care se îngrijeau până în acel moment cei din jur. Orfană de ambii părinți și toată viața răsfățată, fire năzdravană și plină de egoism, aceasta nu se gândea vreodată că va ajunge aici.

Tot ce avea cândva, pare acum doar un vis frumos și fantezist, fiind în plină antiteză cu acest coșmar, îngrozitor de real, ce o încearcă în aceste momente de cumpănă. Unde mai pui că, dacă vrea să-și trăiască viața ca recuperator de suflete și să nu dispară subit nici din aceasta, de data asta, pentru totdeauna, îi este interzis să spună cuiva ce este cu adevărat și să ia legătura cu cei pe care-i cunoștea odată.

Pe lângă toate acestea, Oriana primește și un ceas special care se activează doar atunci când o misiune este pe cale să înceapă. Mai puternică decât un om obișnuit, dar încă o începătoare, aceasta trebuie să se folosească de abilitățile primite și de instinct, pentru a putea salva sufletele celor care sunt pe muchie de cuțit și să aibă grijă ca autoritățile să nu-i descopere adevărata identitate, iar totul să se termine pentru ea, mai repede decât a început. De altfel, ceva nou se naște în sufletul ei, un altruism și o compasiune față de aproapele său, de care nu dispunea înainte, acum simțindu-se oarecum datoare să aibă grijă de toți din jur, nu doar de cei pe care este nevoită să-i salveze.

"...Amadeus [...] Mi-a pus mâna pe creștet și mi-a zâmbit pentru prima oară de când îl cunoscusem. N-aș putea să redau senzația de bine pe care am simțit-o când m-a atins. Era armonie, împăcare cu sine și cu ceilalți. Acceptare. Din palma lui se scurgea în trupul meu încordat însăși viața. Viața, așa cum probabil ar fi trebuit să fie dacă n-am fi pervertit-o noi, oamenii, și n-am fi redus-o la starea de simplă existență."

Bineînțeles că și cei ca Oriana trebuie să-și ducă cumva traiul, având nevoi ca orice om normal. Așa că, datorită vecinei sale, Mati, pe care o ajută să scape pentru ceva vreme de iubitul abuziv, obține un job la barul - restaurant unde lucra și aceasta. Între cele două începe să înflorească o prietenie frumoasă, bazată pe încredere reciprocă și afecțiune, deși la început părea să nu ducă nicăieri această legătură.

În plus, apariția unui nou personaj în viața ei, client fidel al barului, recuperator de suflete și el, îi trezește sentimente contradictorii, uneori dorindu-i prezența în preajma sa și încercând să-i atragă atenția, alteori sperând ca Marc să se țină la distanță de ea, chiar dacă îi mai simțea lipsa. Din spusele salvatoremilor ei, acesta s-a dat de partea răului, nemaifiind în stare să-și vadă propriul înger bun, datorită lucrurilor negative pe care le-a săvârșit.

O lectură care-ți captivează iremediabil atenția, fiind scrisă într-o manieră cât se poate de originală, plină de mister și momente amuzante, datorate atât spiritului sălbatic al Orianei, cât și celor doi îngerași neastâmpărați, ce se ciondănesc cu fiecare ocazie, uneori exasperând-o la culme pe tânără. O lectură pe care n-o vei putea lăsa din mână, acțiunea desfășurându-se într-un ritm alert, ce nu-ți oferă șansa de a te plictisi vreo clipă. Lucrurile mici pot conduce spre ceva măreț, atunci când crezi în tine și te dăruiești pentru alții, fără nicio urmă de egoism.

Nota mea: 5/5

"Aventura elefantastică. Vânătoare de comori în Africa" de Joelle Tourlonias & Michael Engler (recenzie)

• An apariție: 2016
• Tip copertă: cartonată
• Nr. pagini: 32 
• Afară plouă, iar în camera copiilor domnește plictiseala. Din fericire, Anton și Timbo, elefantul vorbitor, găsesc sub pat o hartă a comorilor. Timbo recunoaște îndată locul: comoara este ascunsă în Africa.
  Anton, Timbo și vecina lor, Luiza, pornesc degrabă într-o nouă aventură elefantastică. Călătoresc în containerul mobil plutitor și urcă muntele, traversează marea, străbat deșertul și jungla.
  Oare vor reuși să ajungă la comoară?
• Mulțumesc, Editurii Univers Enciclopedic, pentru cartea trimisă spre recenzie!
• Mai multe cărți pentru copii, puteți găsi aici!
• Gândurile mele

Cred că fiecare dintre noi își amintește cu drag cum era pe vremea când era copil și își imagina că urma să plece în tot felul de aventuri pline de neprevăzut, alături de prietenii și jucăriile sale plușate. Încă de mici, încercam să alungăm plictiseala și incovenientul de a ieși afară, din cauza vremii urâte, inventând noi joculețe distractive și folosind orice lucru din casă care ne apărea în cale. Unde mai puneai faptul că, cu cât intram mai mulți în joc, cu atât știam că ne vom distra mai tare? Nu că acum, adulți fiind, nu ne mai dăm voie să ne aventurăm în vreo altă "misiune elefantastică". Din contră, chiar dacă am crescut, tot ne mai ducem cu gândul la o nouă "aventură" pe care să o luăm la pas, cu mașina sau în zbor, deși nu prea des pe cât am vrea. 

În aventura de astăzi, vom călători spre Africa în căutare de comori. Bineînțeles că nu vom fi singuri, altfel cu cine am mai împărtăși noi plăcerea jocului și cum am mai face din aventura asta ceva memorabil? Vedeți, așa ziceam și eu! Anton, Timbo și Luiza ne vor însoți, făcându-ne cât mai distractivă și mai amuzantă călătoria pe care o vom întreprinde împreună. 

Afară era o vreme urâtă pentru orice copil care dorea să se arunce într-o nouă aventură. Ploua! Iar ploaia însemna străzi pline de apă, băltoace de noroi, haine grosuțe și umbreluțe, ceea ce nu era prea plăcut, atunci când voiai să te joci, fără ca nimic să te deranjeze. 

"Dacă afară nu ne așteaptă nicio aventură, atunci poate găsim una în camera mea", se gândește Anton."

Un băiețel, pe numele său Anton, și elefănțelul Timbo stăteau la fereastră cu o expresie tristă întipărită pe fețe, privind la picurii de apă ce cădeau din cer, ținându-i captivi în casă. Neavând încotro, puștiul deja se gândea dacă vor găsi ceva interesant de făcut în camera sa. Atât timp cât afară ploua, trebuiau să se orienteze la altceva. 

Și iată că acel ceva vine sub forma unei hărți de comori, pe care au găsit-o cuibărită sub patul lui Anton. Cercetează împreună harta pentru a vedea unde se găsește comoara marcată cu X și, odată descoperită locația, plănuiesc să se aventureze în Africa. Tot întrebându-se cum aveau să ajungă acolo, în camera sa își face apariția Luiza, fetița din vecini.

Nebăgând prea mult în seamă vorbele prietenei sale, Anton observă pe hol un container mobil plutitor care, de fapt, era o cutie. O împinge până în mijlocul camerei și se urcă în ea, fiind urmat de către Timbo. Deja pregătiți pentru a pleca în Africa, băiețelul o cheamă și pe Luiza să li se alăture. Văzându-o puțin cam nedumerită, acesta îi spune că acel container îi vor ajuta să zboare, să plutească pe mare și să călătorească pe uscat. Odată îmbarcați, cei trei pornesc în aventura vieții lor, foarte entuziasmați să găsească comoara. 

Vor ajunge ei cu bine în Africa? Vor reuși să treacă toate obstacolele ce le vor apărea în cale? Comoara chiar există cu adevărat? Dragi prichindei, veți afla numai dacă veți citi! 

Mi s-a părut cam scurtă povestea, dar frumoasă. Chiar când credeam că mai urmează ceva, era de fapt ultima pagină a cărții. Frazele sunt scurte și scrise într-un stil simplu și captivant, pentru ca piticoții să înțeleagă firul narațiunii. Personajele sunt simpatice și drăgălașe, debordând de o imaginație bogată, așa cum sunt mai toți copiii! Recomand!

Nota mea: 4/5

#Girlboss de Sophia Amoruso (recenzie)

 Data apariției: Iulie 2015 

 Traducător: Emilia Vasiliu 

 Număr pagini: 224 

 Tip copertă: Broșată 

#GIRLBOSS include povestea Sophiei Amoruso, dar, în același timp, este infinit mai mare decât ea. Este profund personală, dar și universală. Fiind plină de îndemnuri brute pentru trezirea la realitate („Nu ești un fulg de nea special"), de observații oneste și pătrunzătoare („Esecul este invenția ta") și de povești din spatele cortinei despre ascensiunea fulminantă a Nasty Gal, #GIRLBOSS vorbește despre foarte multe lucruri. Dovedește că a avea succes nu are legătură cu popularitatea din liceu sau cu facultatea pe care ai urmat-o (dacă ai făcut o facultate). În schimb, succesul este legat de încredere în instinctele tale și despre felul în care îți asculți intuiția, știind ce reguli să urmezi și pe care să le încalci.

O #GIRLBOSS își ia viață în serios fără să se ia pe ea însăși foarte în serios. Riscă și își asumă responsabilitatea în condițiile impuse de ea. Știe când să atace și când să folosească eschivă. Când să fie serioasă și când să dea frâu liber nebuniei interioare. Așa cum scrie Sophia: „Am trei sfaturi pe care aș vrea să vi le amintiți: Nu vă maturizați niciodată. Nu deveniți plictisitori. Nu deveniți niciodată conformiști. OK? Bine. Atunci hai să facem asta". 

„Cenusăreasa tehnologiei.” The New York Times

„Noul fenomen al modei.” Forbes

„Pur și simplu genială.” Huffington Post

„#GIRLBOSS este mai mult decât o carte, iar Sophia Amoruso este mai mult decât un furnizor de imbrăcăminte. #GIRLBOSS este un curent, o filosofie despre cum poate fi transformată muncă într-o aventură amuzantă, dinamică și sexy. Sophia ne încurajează să ne asumăm trecutul de care, la un moment dat, ne-a fost rușine (de exemplu, faptul că am fost autoritare, dure sau că ne-am pretat la furtișaguri). Numai așa putem prelua controlul propriului destin, putem deveni independente financiar și putem experimenta o schimbare radicală. Eu mă bag!” Lena Dunham

Gândurile mele

Cam pe vremea asta, anul trecut, auzisem pentru prima dată de #Girlboss. Nu mai citisem nicio carte de dezvoltare personală până în acel moment și nici nu mă încumetam încă s-o fac, așa că, după ceva vreme, uitasem de carte și nu mai revenisem asupra ei. Dar, mai pe la mijlocul lui iulie, anul acesta, am dat pe youtube de o tipă româncă fashonistă care este o împătimită a vintage-ului. Aceasta recomanda în două din filmulețele ei #Girlboss și am trecut-o numaidecât pe lista mea de must. Iar, la scurt timp după, cartea a ajuns și în mâinile mele, fiind peste măsură de încântată că o voi devora în sfârșit.

Mulțumesc Editurii Publica pentru că, datorită lor, s-a întâmplat!

Tot ce știam și aflasem între timp în legătură cu subiectul cărții, era faptul că tipa asta, Sophia Amoruso, a ajuns de la o cotrobăi prin tomberoane în căutare de mâncare, la a conduce o companie de peste 100 de milioane de dolari. Chestia asta m-a frapat atât de tare, încât țineam neapărat să aflu povestea tinerei și care a fost declanșatorul ce a condus la această reușită personală.

Mă tot întrebam dacă totul a fost doar o chestiune de noroc sau s-a datorat ambiției, încrederii în forțele proprii și muncii depuse, de a ajuns într-un asemenea punct înălțător. Dar, lecturând #Girlboss și descoperind fiecare pas mărunt pe care Sophia l-a făcut, a doua variantă mi se impregna tot mai puternic în minte, arătându-mi cât de departe poți ajunge, dacă îți dorești asta cu adevărat și lupți pentru pasiunea ta. Abia după toate astea, recompensele vor veni pe măsură, uneori chiar peste așteptările tale. Ceea ce trebuie să faci este să nu te gândești prea mult unde vei fi mâine, ci să rămâi conectat la ce este astăzi, acum.

Povestind într-o manieră irevocabil de sinceră, umoristică și ușor ironică, Sophia ne prezintă cum a ajuns ea de la o tânără rebelă nonconformistă, respectarea regulilor neexistând în dicționar pentru ea, la o femeie matură, la fel de nonconformistă, care își conduce propria afacere de milioane de dolari, coordonând "o mână" de aproape 400 de angajați care s-o ajute să insufle fiecărui suflet propriul lor stil de a-și purta hainele. Ne demonstrează că, prin aplicarea unor simple idei de zi cu zi, la care toată lumea se gândește, dar prea puțini oameni le iau și în considerare, putem face multe lucruri în viață. 

Încă din copilărie a simțit că nu-și găsește locul. Școala nu s-a numărat niciodată printre preferatele sale. Și nu s-a supus niciodată modei, procurându-și hainele de la second-hand-uri, spre disperarea mamei sale. Dar, ceea ce nu știa Sophia, era faptul că aceste căutări acerbe prin SH-uri și îndemânarea pe care a căpătat-o astfel, aveau s-o ajute mai târziu, mai mult decât ar fi visat vreodată. 

Adolescența ei nu fost una ca oricare alta, trecând prin niște momente cărora nu le-a dat voie să o influențeze în vreun fel. Divorțul părinților, renunțarea la școală, numeroasele job-uri nasoale, uneori sub nivelul ei și care ajungeau într-un final s-o plictisească, neavând acel ceva pe care ea îl căuta inconștient, găsirea a ceva de mâncare prin tomberoane și făcutul autostopului n-au reușit s-o determine să renunțe la viața ei. Poate că pe unii i-ar fi speriat sau chiar îngrozit un asemenea trai, dar nu și pe Sophia. Tânăra lua totul firesc și dădea înapoi la fel, ca și cum era ceva ce făcea dintoteauna. 

Iată că, într-o zi, răsare și soarele pe strada ei! Trezindu-se că are nevoie imediată de o asigurare medicală, aceasta a reușit să-și găsească un post la un liceu de artă. Neavând prea mult de lucru acolo și nedorind să ajungă să se plictisească repede, deoarece avea nevoie de cel puțin 3-4 luni de muncă pentru a putea primi asigurarea, Sophia și-a deschis un cont pe eBay unde vindea haine vintage, haine pe care le găsea în SH-uri și în casele scoase la licitație. Spre deosebire de competiția de pe site, tânăra era foarte atentă la detalii: absolut fiecare articol de vestimentație avea o descriere catchy, o poză cu felul în care se modela pe manechin și, nu în ultimul rând, era o piesă cât se poate de originală! 

Plecând doar de la o sumă de 50 de dolari și nefiind susținută de nimeni altcineva, decât propria persoană, Sophia nu se imagina așa departe cu afacerea pe care abia o începuse și care avansase atât de rapid, din punctul de vedere al tuturor. Și, mai ales, să se mențină la nivelul la care a ajuns. Acum, chiar dacă este fondatoarea, CEO și directorul de creație al Nasty Gal, este tot aceeași Sophia care era la început de drum. Bine, poate cu unele îmbunătățiri! Nu s-a lăsat nicio clipă dusă de val de succesul pe care l-a câștigat pe merit. Nu s-a lăsat distrasă de absolut nimic în a-și mulțumi clienții prin articolele pe care le oferă.  

Mi-a plăcut faptul că nu se ascunde după deget și spune direct ceea ce are de spus. Nu îi este rușine cu cine a fost și cu ce a făcut, recunoscând cât se poate de sincer acest lucru. Ne oferă sfaturi din experiențele sale, neașteptând nimic din partea noastră, poate doar multă muncă, devotament și aceeași sinceritate față de noi și de cei din jur. Și o face al naibii de bine! 

Trei lucruri pe care le-am învățat eu de la Sophia?

♫ Orice lucru pe care îl voi face, să-l fac cu pasiune! 

„Niciodată nu mi-am propus să fiu bogată. Habar n-aveam că firma mea ar valora ceva până când n-au început să-mi bată la ușă investitori. "Compania ta valorează sute de milioane de dolari, iar tu deții atât din ea, așa că și tu însăți valorezi atât de mult." A fost șocant cât de repede s-a întâmplat totul. Nasty Gal a trecut de la a face 150.000 de dolari într-un an la a face 150.000 de dolari într-o zi, iar acum facem 150.000 de dolari în timpul prânzului. Cred că o parte din motivul pentru care Nasty Gal a avut atât de mult succes a fost faptul că scopurile mele n-au fost niciodată de natură financiară. 

Credeam în ce făceam și, din fericire, și alți oameni au crezut. Îmi păsa la fel de mult de proces pe cât îmi păsa de rezultate. Nicio decizie nu era prea mică. Fie că era o alegere semantică în descrierea unui produs sau expresia chipului unui model, tratam totul cu cea mai mare grijă. La acea vreme, era datorită faptului că, așa cum am mai spus, sunt genul de om care acordă atenție până și unui detaliu atât de mic cum este o etichetă strâmbă de expediție. Privind retrospectiv, îmi dau seama că aceste lucruri mici cresc sau distrug o afacere.”

♫ Dacă voi crede în mine, o vor face și alții!

Teoria sforii roșii"Am intrat în viața de adult crezând că ideea de capitalism e o înșelătorie, dar, în schimb, am descoperit că e un fel de alchimie. Combini muncă asiduă, creativitate și automotivație, iar lucrurile încep să se întâmple. Și, odată ce începi să înțelegi acea alchimie, sau măcar să o recunoști, poți începe să vezi lumea într-o altă lumină. 

Totuși eu cred că am văzut întotdeauna lumea într-o altă lumină. Mama mea spune că, atunci când aveam cinci ani, am făcut rost de o sfoară roșie și fugeam prin locul de joacă, târând-o după mine. Toți ceilalți copii m-au întrebat ce era și eu le-am spus că era un zmeu. Curând, toată lumea avea sfori roșii și alergam cu toții impreună, cu zmeiele noastre sus pe cer. 

Dacă eu și această carte avem ceva de dovedit, acel ceva este că, atunci când crezi în tine, și alții vor crede în tine."

♫ Să întreb dacă nu înțeleg ceva, indiferent de situație și de cum mă vor percepe apoi ceilalți! 

"Nasty Gal a fost programul meu de masterat. Am învățat să nu am rezerve când vine vorba despre a opri pe cineva în mijlocul unei prezentări pentru a-i cere să clarifice un aspect pentru că nu știu despre ce vorbește. Dacă tot nu înțeleg, îi voi spune: "Tot nu înțeleg" și am să-i cer să explice din nou. Uneori aș putea să aud efectiv sunetul ochilor care se dau peste cap în cameră-dar, considerând că iau decizii care implică atât de mulți bani și atât de mulți oameni, nu-mi permit să mă prefac că știu despre ce e vorba. Când conduci o companie la fel de mare ca a mea, nu ești singurul care ajunge să plătească pentru greșeli. Aș putea "să mă prefac că sunt CEO" sau aș putea să fiu un director de companie, ceea ce înseamnă să facă tot ce trebuie să fac (inclusiv să pun întrebări evidente) pentru a lua cea mai bună decizie pentru compania mea. Nu contează unde te afli în viață, vei economisi mult timp dacă nu-ți vei face prea multe griji pentru ce cred alții despre tine. Cu cât reușești să înveți asta mai devreme, cu atât mai ușor va fi restul vieții tale. Tu ești cine ești, așa că ar fi bine să te obisnuiești cu asta."

Dar asta nu e tot! Sunt mult mai multe sfaturi pe care această #Girlboss ni le oferă, sfaturi care ne vor ajuta și motiva în diferite momente ale vieții. Depinde de fiecare cum și când le va pune în aplicare. Fetelor, nu ezitați să puneți mâna pe carte! 

Niciodată nu este prea târziu să-ți pui planurile în aplicare și să faci ceea ce îți place cu adevărat. Trebuie doar să ai încredere și să muncești pentru ce îți dorești. Nu contează părerea celorlalți, faci ce faci pentru tine, nu pentru ei. Chiar dacă n-o să reușești din prima încercare, nu renunța și luptă mai departe pentru pasiunea ta. Și tu poți fii o #Girlboss!

Nota mea: 5/5