Recenzie: Album Moartea Căpitanului America

Mulțumesc Lex Comics pentru acest album fantastic!

Poate fi comandat AICI!

    

    Încă nu-mi găsesc foarte bine cuvintele cu privire la această poveste și să vă explic de ce. Nu am fost niciodată o mare fană a Căpitanului America, era ceva ce mereu îmi displăcea cu privire la el, fie că era modul în care vorbea în film, sau modul în care actorul nu prea reușea să-mi transmită nimic, mereu am avut niște probleme în a mă atașa de acest personaj. Dar cartea bate filmul ca de fiecare dată aproape. Așa a fost și în cazul de față! Am fost aruncată în mijlocul unui tăvălug de planuri și conspirații puse la cale de Red Skull care vrea cu orice preț să distrugă America. Acest personaj chiar este pasionat, dacă și-ar folosi mintea pentru a face bine mai iute decât pentru a face rău cred că ar ieși lucruri fantastice.

    În acest număr avem de-a face cu 2 Căpitani, adevăratul Căpitan este mort, numele lui este Steve Rogers, dar mai avem un Căpitan din anii '50 care e puțin scrântit, sau puțin mai mult....la propriu omu are nevoie de pastile! Celălalt căpitan este Bucky Barnes mâna dreaptă a adevăratului căpitan, care în trecut ce-i drept a pornit pe un drum greșit...pe un drum al asasinilor și pe un drum al terorii. Dar partea bună este că Bucky a revenit la gânduri mai pașnice și regretă enorm toate cele pricinuite celor din jurul său. Este dispus să îndrepte lucrurile și să poarte costumul ROȘ-ALB-ALBASTRU până la moarte. Este pregătit pe cât poate să-l nimicească pe Skull și pe armata s-a de acoliți!

    A fost un album dinamic, plin de ilustrații fantastice, nu m-am plictisit nici măcar o secundă! Am întâlnit aici un Căpitan America de care m-am atașat un căpitan care face lucrurile cu modestie și niciodată nu se dă în lături de la salvarea oamenilor din jur. 

    În acest număr apare și organizația S.H.I.E.L.D, pe care Tony încearcă să o țină cât mai mult deschisă deși guvernul încearcă din răsputeri să o ascundă sub preș și să lase acolo. Când unul dintre agenții lor Sharon Carter este ținută ostatică de Dr. Faustus, Zola și Skull, aceștia încearcă să facă tot posibilul pentru a-și localiza omul. Sharon este iubita lui Steve și peste toate nebuniile prin care trece este și însărcinată....nu cred că v-a putea vreodată să-și ierte ce a făcut, dar cred că alinare i-ar fi fost copilul ei...singurul lucru care-i mai amintea de dragul ei Steve.

    Lupta dintre cei doi Căpitani America a fost printre momentele mele preferate! Unul care se luptă în numele dreptății, în numele morții partenerului său, în numele tuturor americanilor, celălalt care încearcă să-i țină piept, dar realizează că forța sa este însignifiantă în contrast cu a nebunului din anii '50! 

    Chiar sper să dați o șansă acestui album, este o lectură rapidă care te destinde în orice moment.

Recenzii benzi desenate Lex Comics! #2

Mulțumesc Lex Comics pentru aceste numere oferite spre recenzie!

Descriere: Finalul spectaculos al poveștii luptei peste timp și spațiu dintre toți Thorii care au fost și vor fi vreodată și Gorr, Zeul Măcelar, făuritorul bombei pentru zei. După ce praful se așază, câți zei vor rămâne în picioare?

    În acest număr, Thor încearcă să-l oprească pe Zeul Măcelar, cu mult curaj și o doză de nebunie, Zeul Zeilor reușește să intre în nucleul bombei făurită pentru a omorâ zeii și să o absoarbă complet. Consecințele sunt nefaste pentru Thor, dar tânărul zeu reușește să-și salveze frații și să curețe lumea de nebunia măcelarului Gorr. Multe lumi stau abandonate de zei, pe tărâmul lor nu are cine să le ghideze calea să le protejeze oamenii ce sălășluiesc acolo, decizia luată de Thor v-a schimba radical aceste lumi.

Descriere: „Originea secretă a lui Tony Stark” continuă! Ce preț a trebuit plătit? Care a fost învoiala? Care sunt urmările? Recorder 451 știe toate răspunsurile și Iron Man insistă să le afle și el.

    Un pact cu o mașinărie extraterestră aduce o schimbare radicală în viitoarea viață a Omului de Oțel. Deciziile luate de părinții lui înainte de nașterea acestuia se vor întoarce să-l bântuie în prezent. Se pare că mintea s-a sclipitoare nu a fost numai un dar de la natură ci și o mare parte de ajutor extraterestru. În ce măsură v-a accepta Tony noua sa poziție pe tabla de sah e greu de anticipat.

Descriere: Demonul Vetis se va dovedi un băiat de treabă și încredere? Sau toți prietenii lui Deadpool vor sfârși în chinuri groaznice din cauza lui? Sunt senvișurile cu șuncă mai bune ca cele cu cașcaval? Două dintre aceste întrebări esențiale își vor găsi răspunsul în această ediție.

    O altă savuroasă continuare marca Deadpool! De data asta o ciocnire explozivă se petrece. Deadpool și Daredevil față în față! Unul se luptă pentru a-și proteja oamenii din partea sa de oraș celălalt caută un răufăcător care mai să-i scape printre degete. Nebunia lui Deadpool îl scoate însă din încurcătură ca de fiecare dată. În acest număr Mefisto începe să se uite cu alți ochi la Vetis, poate până la urmă își v-a da seama cine încearcă să-l trădeze.

Descriere: Ultimul episod al primei povești din seria AMAZING SPIDER-MAN, în care toate oalele se sparg în capul lui Peter Parker. Parker Industries promite să construiască un sistem de închisori sigure pentru super-răufăcători, cu condiții de detenție mai omenești, însă Black Cat și Electro au altceva în gând… Secretele lui Silk au fost date în vileag!

    Cat și Electro vor cu orice preț să nimicească păianjenul, dar din păcate pentru ei noua prietenă a Omului păianjen reușește să facă echipă foarte bună cu acesta și să pună la punct adversarii. O demascare eșuată îl face pe Jonah cel care s-a chinuit atât de mult timp să demaște păianjenul în fața națiunii, să pornească o căutare și mai avidă după identitatea omului păianjen.

    Cat reușește în final să ajungă acolo unde își dorește, indiferent de prețul pe care cei care o iubesc trebuie să-l plătească pentru măreția ei!

Recenzie: Următorul cadru

"Următorul Cadru" e un album-experiment desenat de nu mai puțin de 10 autori români. Fără scenariu stabilit înainte, fără vreo direcție impusă! Fiecare autor a desenat un cadru, după care a dat mai departe, următorul fiind obligat să continue acțiunea și să finalizeze cadrul sau în mai puțin de 24 de ore, după care să dea mai departe, de unde și conceptul de Ping Pong Comics.



72 de pagini de acțiune, umor și surprize la tot pasul, desenate de Toma Alexandru, Alexandru Ciubotariu, Vlad Forsea, Robert Obert, Andrei Moldovan, Xenia Pamfil, Ionuț Popescu, Valentin Sava, Alexandru Talambă și Octav Ungureanu.

Doresc să mulțumesc Lex Comics pentru că mi-a oferit spre recenzie acest album chiar mi-a făcut plăcere să-l citesc și să-mi pot spune părerea despre el! Albumul poate fi comandat aici!

 

     Încă am gândurile puțin amestecate în legătură cu această lectură. Să vă explic puțin de ce. Ei bine ideea este una originală, dar cu toatea acestea parodiază balada "Miorița" lucru pe care nu știu cât de multe persoane pot gusta fără să pornească din start cu ideea preconcepută că este doar un simplu pamflet care nu merită citit. Eu vă recomand să nu plecați la drum cu idei preconcepute când citiți aceast album desenat. Estetic mi-a plăcut foarte mult, iar faptul că aceste persoane s-au putut adapta la cadrul primit și au putut să-l continue fără să te inducă în eroare sau să te plictisească mi s-a părut un mare plus.

    Este o lectură foarte ușoară pe care o puteți citi când vreți să evadați din rutina unei zile agitate. M-am găsit de foarte multe ori râzând la unele replici sau scene. Personajele sunt savuroase, iar originalitatea este la ea acasă în "Următorul cadru".

    Chiar dacă au fost momente în care mă simțeam puțin vinovată că eu trebuie să învăț pentru examene fiind în sesiune și nu să stau să mă amuz de această parodie...chiar nu m-am putut abține. Am citit cu drag acest album și vi-l recomand dacă doriți o lectură ușoară care să vă aducă zâmbetul pe buze.

Substitut (#1) de L. I. White (recenzie)

Într-o societate îmbătrânită şi workoholică, obsedată de cifre şi statistici, care a inventat centrul de naşteri de unde oamenii pot să îşi cumpere copii, Rena este mamă de meserie.  Are doar 19 ani şi o cuprinde panica gândindu-se la experienţa înfiorătoare de a naşte din nou fără a fi cu adevărat mamă. Va reuşi să evadeze din centrul acela toxic? Va reuşi să scape de santinele? Va reuşi Rena să simtă că trăieşte cu adevărat lângă bărbatul de care s-a îndrăgostit şi să îşi construiască propriul destin? Sau este doar naivă gândindu-se că va putea să demonstreze că nu este aşa cum sesimte - vulnerabilă şi incapabilă să se adapteze lumii reale, dependentă, subjugată  rolului prestabilit de societate.

Gândurile mele

Romanul ne prezintă povestea Renei, o tânără mamă ce a avut "norocul" de a se naște într-o societate care pune mare preț pe muncă. De la mic la mare, fiecare om este dator să lucreze, pentru a aduce beneficii și rezultate pozitive acestei provincii în care trăiesc. Nici măcar cei abia născuți nu au voie să stea, fără să cotizeze la stat. Chiar dacă nu pot să muncească așa cum o face un adult, ei pozează pentru diferite reclame și produse.

Nedorind să treacă printr-o nouă criză, societatea le-a impus oamenilor să muncească zi de zi, încontinuu. De când cu această obișnuință, monotonie, aceștia au uitat să își mai trăiască propria viață și să se bucure cu adevărat de ea și de cei pe care îi iubesc. Au preferat să se piardă pe drum, neavând timp pentru nimic altceva, decât muncă și iar muncă. Nu mai pleacă în vacanțe, nu își mai iau concedii și nu își mai întemeiază familii în mod natural. Nu se mai relaxează absolut nicio clipă. 

Pentru ca și femeile să muncească fără oprire, nefiind nevoite să mai intre în concediu de maternitate și, astfel, rezultatele pozitive să scadă, a fost creat un centru de unde tinerii părinți își pot comanda și cumpăra un copil pe gustul lor. Astfel, femeile din afara centrului nu mai sunt nevoite să ducă ele sarcina grea sau să își strice siluetele, ci vor putea să-și aleagă copilul așa cum și-l doresc, încă dinainte ca acesta să se nască, doar plătind suma potrivită.

În această instituție, sunt aduse fete din orfelinate care vor deține funcția de mame. Tinerele sunt crescute și educate special pentru a naște cei mai frumoși și sănătoși copii ca, mai apoi, să fie dați mai departe familiilor care oferă mai mult. Li se reamintește zilnic că asta este MI-SI-U-NEA lor acolo. 

Acestea nu au niciun drept să se bucure de faptul că au devenit mame, nu apucă nici măcar să și-i țină în brațe pentru câteva momente, că le și sunt luați. Unele dintre ele s-au obișnuit deja cu situația și sunt încântate să facă acest lucru pentru "binele omenirii", pe când altele suferă în tăcere pentru că nu-și vor mai vedea niciodată copiii. Foarte crud din partea lor să le răpească bucuria de a fi mame în adevăratul sens al cuvântului!

Rena face parte din a doua categorie. Nu poate suporta acest lucru. S-a produs o ruptură în ea, în momentul nașterii primului ei copil. Vrea să plece din centru și să își găsească băiețelul. Vrea să fie alături de bărbatul pe care a ajuns să-l iubească și, împreună cu acesta, să înfrunte ceea ce îi aruncă în față realitatea.

În centru, totul îi era impus, trebuia să respecte programul și să nu întârzie nicio clipă la activitățile care îi erau destinate pentru a duce o sarcină ușoară. Fiecare porție de mâncare era cu măsură, neavând voie să consume mai mult sau mai puțin decât îi era dat. Trebuia să respecte întocmai tot ce i se cerea, altfel era sancționată. Nu avea de ce să ducă grija zilei de mâine sau cu ce ar trebui să își mai ocupe timpul liber, deoarece, acolo, viața îi era programată până la ultimul minut. 

Afară, lucrurile stăteau cu totul altfel. N-avea nicio siguranță că totul va fi bine, odată ce trecea de zidurile centrului. Nu știa cum funcționează lumea de cealaltă parte și cum ar putea să o perceapă oamenii, atunci când ar vedea-o. Deoarece nu era ușor de trecut cu vederea, în special însemnul centrului pe care îl avea tatuat pe gât. Nu putea să-l ascundă la nesfârșit. Într-o zi, cineva tot ar fi descoperit-o și ar fi dus-o înapoi.

Un roman de debut incitant, scris într-o manieră simplistă, fără înflorituri ce nu-și au rostul, o distopie ce promite multe în continuare. O societate cu un regim aspru, în care lumea este obsedată de muncă, pentru a obține rezultatele scontate. O societate care consumă puțin și care nu se mai bucură de nimic altceva. O societate în care totul se cumpără cu bani, înafara fericirii și speranțelor unui posibil viitor plin de culoare. Dacă nu se vor lua măsurile necesare din timp, acest viitor nu va veni prea curând, oamenii vor avea de suferit și mai mult, iar acest regim s-ar putea răspândi în toată lumea.

Nota mea: 4/5

"Jurnalul meu trăsnit" de Keri Smith - a doua parte

Hey, bookaholici! Am revenit cu partea a doua din Jurnalul meu trăsnit.

Într-una dintre provocări, trebuia să fac un lanț din hârtie. S-ar fi văzut urât dacă lăsam hârtia așa, necolorată, fără nicio înfloritură, mâzgăleală, ceva. Așa că am luat toate revistele la mână și am căutat ceva drăguț. Am găsit această poză la un articol despre sosii și nu am ezitat să o folosesc. Mai mult mi-a luat să fac lanțul, decât să găsesc poza, dar m-am distrat. Doar acesta e și scopul, nu?  ^_^

Dând paginile mai departe, mi-a sărit în ochi o provocare ce îmi cerea să lipesc o pagină dintr-o revistă și să încercuiesc cuvintele preferate. După cum se vede, este terminată doar pe jumătate. Am ales o parte dintr-o pagină care ne vorbea despre zodiacul țigănesc. Mi s-a părut interesant, așa că am decupat-o, având în vedere că sunt zodia gemeni. Mai am de căutat și pentru cealaltă pagină. 

Aici chiar am stat să mă gândesc de care cuvânt să abuzez. :)) Nu aveam inspirație absolut deloc. Dacă tot suntem la capitolul EURO, fotbal suna cât de cât bine. Dar și dacă scriam doar acest cuvânt, tot părea prea simplu, așa că mi-am luat frumos cariocile și am "desenat" câteva echipe (deși unele au fost eliminate), precum România, Germania, Regatul Unit, Franța, Italia, Spania etc. 

Monolog interior ar trebui să fie ceea ce am făcut eu pe aicișea. Multe cărți, muzică, bloggărit-ul și iar cărți. Bineînțeles că mai am și alte frământări interioare, dar nu aveam nicio idee cum să le creionez pe acelea.  Poate mai adaug ceva printre picături.

O altă provocare m-a îndemnat să mă joc cu marginile jurnalului și să nu le laș golașe nici pe ele. Acesta este rezultatul! :D

Cum nu sunt o mare cititoare de ziare, m-am reprofilat și am modificat puțin cerința. Am lipit o pagină "oarecare" (așa se presupune, dar eu am ales-o special pe aceasta) dintr-o revistă.

Am apelat și la ceva cuvinte în engleză. Numai aveam rezerve la cele din română. :)) Dacă mai aveți idei, lăsa-ți-le în comentarii. Vreau să umplu toată pagina de ele. 

Vreau să vă spun că, până în acest moment, aceasta e pagina mea preferată. Poate pentru că mi-a luat ceva vreme să o termin și, chiar dacă pare că liniile nu prea au legătură între ele, absolut toate sunt unite, formând o linie fără sfârșit. Bine, recunosc! Se termină în marginile cărții, dar asta e altă poveste. Închipuiți-vă că au o continuitate și dincolo de ele. 

Jurnalele autoarei Keri Smith, dar și alte cărți, puteți găsi aici.

Cam asta a fost pentru azi. Ce părere aveți?

"Jemima J." de Jane Green (recenzie)

Data apariției: Ianuarie 2008

Editura: Polirom

Traducător: Ruxandra Constantinescu

Număr pagini: 504

Jemima J. (1998) este povestea unei jurnaliste la modestul Kilburn Herald. Camuflată în haine lălâi, Jemima J. – o tânără simpatică de dimensiuni impresionante – invidiază talia de viespe și măsurile perfecte ale colegei de birou, Geraldine, căreia îi rescrie articolele. Jemima știe foarte bine că este inteligentă, talentată, amuzantă și altruistă, dar cine ar bănui asta dincolo de bărbia ei dublă și obrajii umflați? În plus, bărbatul visurilor ei, Ben Williams, vedeta redacției, o consideră doar o prietenă foarte bună si‑atât. Odată cu descope­rirea navigatului pe internet, Jemima J. intră însă în vorbă cu Brad, un tip din California cu ochi albaștri și dinți strălucitori, fapt care îi permite să‑și inventeze o nouă identitate: acum e JJ, tipa slabă și sexy, exact ca modelele pe care le decupează din revistele glossy. Dar, pentru că Brad vrea să o vadă în carne și oase, Jemima uită de mâncare și începe să meargă la sală, apropiindu‑se în timp record de idealul fizic la care visa… ca să descopere că felul în care arăți nu este de ajuns ca să‑ți asigure fericirea. 

Gândurile mele

Cartea ne prezintă povestea Jemimei Jones, o tipă grăsună ce se simte complexată de greutatea ei, dar nu face absolut nimic în acest sens. Deși maicăsa o presează să mai slăbească, deoarece o face de rușine, și să mănânce mai sănătos, ea tot nu se lasă impulsionată de faptul de a scăpa de kilogramele în plus, ci continuă să mănânce pe ascuns, oarecum indiferentă la privirile dezaprobatoare ale celor din jur.

"Iată-mă deci acum, la douăzeci și șapte de ani, strălucitoare, amuzantă, caldă, grijulie și amabilă. Dar desigur, oamenii nu asta văd când se uită la Jemima Jones; ei văd doar grăsime." 

Aceasta lucrează ca jurnalistă la un ziar local, unul cu mult sub nivelul ei, dar, din păcate, cu aspectul pe care îl are, nu are șanse să avanseze în grad sau să se angajeze la o altă firmă. Așa că, neavând încotro, trebuie să-și "consume" talentul acolo unde este. Lipsită de prieteni adevărați și îndrăgostită fără speranță de redactorul șef adjunct, Ben Williams, care are ochi pentru altcineva, Jemima este o fire destul de închisă în ea, care nu se prea bucură de viață, așa cum ar face orice tânără de vârsta ei. 

Înainte ca fata noastră să se îngrașe, avea o siluetă potrivită, dar divorțul părinților i-a pus capac. Acest eveniment nefericit a fost catalizatorul care a declanșat ceva în ea și a făcut-o să mănânce din ce în ce mai mult, ajungând în situația în care este acum. Maicăsa nu se mândrește cu ea pentru că este grasă și tot îi reproșează să ajungă la o greutate mai normală. Jemima visează la asta, dar, în afară de câteva regimuri, nu face nimic altceva.

“Sometimes in life, you have to make things happen. That you can change your life if you're willing to let go of the old and actively look for the new. That even if you're on the right track, you'll get run over if you just sit there.” 

Colegele ei de apartament sunt slabe și arată destul de bine pe lângă ea, dar neuronii le lipsesc cu desăvârșire. Mereu sunt în căutare de bărbați frumoși și bogați, dar au parte numai de aventuri de-o noapte. Acestea n-o prea bagă în seamă pe Jemima pentru că, evident, este grasă. La locul de muncă nu este promovată, pentru că este grasă și n-arată ca un model, ceea ce mi se pare o prostie. Contează mai mult ceea ce ai în cap, decât felul în care arăți, dar, din păcate, în lumea care trăim, acest aspect tot nu se va schimba prea curând.

Dar lucrurile încep să se schimbe.

Redactorul șef principal își obligă angajații să urmeze un curs pentru calculator, în care să învețe să folosească internetul. Astfel că Jemima, Ben și o altă tipă, tot de la ziar, Geraldine, una extrem de sexy, pe care Ben o place, încep să devină prieteni la cataramă. Și, tot datorită internetului, descoperă un site de întâlniri, LA Cafe, unde se prostesc toți trei intrând în vorba cu diverse persoane în căutarea alesului, respectiv alesei.

“Isn’t it funny how sometimes you can instantly connect with people? How, despite being almost strangers, you can feel that you have known someone all your life?” 

Între Ben și Jemima începe să se lege ceva puternic, chiar dacă este vorba doar de prietenie. Încrederea unul în altul crește pe zi ce trece. Însă Ben are un vis pe care vrea să și-l împlinească - să fie prezentator tv. Găsește într-un ziar că o televiziune destul de cunoscută caută persoane pentru un astfel de post și astfel că tânărul, foarte entuziasmat, îi cere părerea și Jemimei. Fiind o tipă căreia îi place să ajute și să se simtă utilă, dar și pentru că ținea foarte mult la el, chiar dacă Ben o vedea doar ca pe o prietenă, îl ajută să pregătească toate cele pentru interviu și îl sfătuiește să aibă grijă în asemenea împrejurări, știind sigur că va fi angajat.

"- Doamne, Jemima, exclamă el, recitindu-mi cuvintele. Ești uimitoare. 

- Știu, suspine eu. Aș vrea doar să și observe cineva asta." 

Între timp, Jemima tot intră pe LA Cafe și începe să vorbească cu un tip din ce în ce mai mult, spunându-și multe lucruri unul altuia. Ajung să-și trimită mail-uri, poze personale și chiar să vorbească la telefon. Jemima minte în legătură cu locul de muncă și îi trimite o poză cu ea editată, unde apare mult mai slabă decât este în realitate.

După toate acestea, cei doi cred unul despre altul că sunt superbi și că sunt ceea ce au nevoie. Tipul chiar dorește că ea să vină în LA să se întâlnească față-n față. Astfel că, ambiționată de dorința bărbatului, JJ se înscrie, în final, la sală. Ușor-ușor, exercițiile fizice încep să îi placă și să le respecte cât de cât, dar nu prea ține cont așa mult și de alimentația ce i s-a propus pentru sănătatea ei și pentru a nu ajunge din nou să se îngrașe.

“I think relationships are very difficult. It's very easy to get swept away with excitement, glamour, and passion. I think the trick is to look for friendship rather than passion.” 

Toată lumea începe să observe că aceasta a început să dea jos, să fie mai bine proporționată, numai Ben pare să nu vadă schimbarea care se întrezărește la ea. Nici măcar la petrecerea lui de rămas bun nu observă cât de bine a început să arate. Acesta o vede tot pe amica sa, Jemima.

Tânăra începe să slăbească mai mult, ajungând la 55 kg, dar maicăsa tot găsește ceva să comenteze, nefiind de acord, nici de data aceasta, cu faptul că a slăbit atât de mult. Crede că acum este doar oase și piele, dar nu este așa. Jemima arată exact ca un model, și-a schimbat și look-ul, și-a schimbat în sfârșit și garderoba și e total de nerecunoscut. Până și colegele de apartament se simt amenințate acum, dorind ca ea să revină la aspectul fără formă pe care-l avea înainte. Jemima, încurajată și de buna sa prietenă, Geraldine, este gata să plece în LA pentru a se întâlni cu tipul de pe site, Brad, unde va avea parte de multe surprize, mai plăcute sau nu.

O lectură frumoasă care ne conduce, pas cu pas, prin viața unei femei inteligente, amuzante, binevoitoare și nesigură pe felul în care arată. O tânără femeie care visează la propriul basm de "Cenușăreasă" în așteptarea dragostei adevărate. De fiecare dată, este plăcut de observat cum, de la prietenie la iubire, este doar un singur pas, dacă-ți îngădui să lași ca lucrurile să-și urmeze singure firul. 

Nota mea: 4.5/5

Dede

Recenzie: Daredevil-Neînfricatul

    Un copil zglobiu ca toți copiii, Matt face parte dintre aceia care cred în bine și care, poate de aceea, sunt ținta predilectă a celor care se cred stăpânii lumii. Un accident cumplit, căruia îi cade victimă pe când încearcă să salveze viața unui bătrân, îl răpește definitiv vederea. În loc ca acest lucru să îl înfrângă, Matt descoperă în sine o putere ce depășește orice așteptare. Voința și inteligența sa ieșite din comun îl ajută să profite de pe urma acuității supranaturale a simțurilor rămase pentru a face ca lumea să devină un loc mai bun și mai sigur. Misiunea nu e deloc ușoară, căci piedici sunt la tot pasul. Însă primul lucru pe care îl învață un orb este cum să nu se împiedice. Iar Matt nu e un orb ca toți ceilalți.

Gândurile mele (Simona): În urmă cu foarte mult timp pe când eram fascinată de aceste personaje cu puteri care mai de care mai interesante am avut ocazia să îl observ printre ele şi pe Daredevil. Succint ce-i drept îşi face apariţia foarte puţin printre personajeşe universului Marvel, discret cum ne-a obişnuit şi în povestea sa. Numele său adevărat este Matt, iar povestea acestui tânăr băiat este marcată de absenţa mamei şi încercările repetate ale tatălui său de a ieşi din cercul mafiot care îl sponsoriza ca boxeur. Cariera tatălui său îşi atinsese apogeul, dar datorită "ajutorului" primit din umbră reuşeşte să se menţină încă în top. Cu toate acestea preţul plătit este mult prea mare. El trebuind să acţioneze ca un cămătar al mafiei şi să facă rost de banii datoraţi de persoanele naive, disperate sau mult prea sărace, indiferent de mijloace. Când tatăl lui Matt vrea să iasă din acest cerc vicios este ucis, iar băiatul se vede nevoit să se descurce singur într-o lume în care nu se mai poate baza nici măcar pe cel mai important dar din lume: vederea.

     Într-un act eroic de a salva un bătrân orb din faţa unei camionete ce transporta butoaie cu acid, ironia face ca Matt să-şi piardă vederea întrucât acele butoaie ajung să se răstoarne peste el. Rănit şi descumpănit de lucrurile care se întâmplă în jurul său, Matt ajunge să-şi piardă cumpătul şi speranţa, dar întâlneşte un orb la fel ca el care-l ajută cum să înveţe să audă şi să simtă fără să vadă. Îl învaţă că dizabilitatea lui este darul ce i-a fost oferit şi îl transformă într-o veritabilă maşinărie de luptă şi rezistenţă. 

     După moartea tatălui său Matt vânează încet, încet unul câte unul pe călăii tatălui său! Doar că o mare greşeală este comisă de către Matt, iar o viaţă nevinovată cade pradă ghearelor morţii. Tânărul băiat trebuie să înveţe cum să trăiască având pe conştiinţă o viaţă nevinovată şi încet încet planurile sale se îndreaptă pe drumul dorit de la început, pe drumul Facultăţii de Drept.

    Întâlnim un Matt ajuns la maturitate, un Matt mai calm mai calculat, care nu se mai lasă atins uşor den greutăţile pe care viaţa i-le aruncă ci le ia rând pe rând şi le rezolvă pas cu pas. Aici o cunoaşte pe Elektra şi deşi Matt este avertizat să nu se apropie de ea acesta refuză să plece urechea la ce spun alţii şi îşi ascultă inima pe care a refuzat să o mai asculte de atâţia ani.

    Daredevil a fost dintodeauna în Matt, doar că el este singurul care-l poate scoate la suprafaţă pe acel erou neînfricat ce-şi poate folosi simţurile mul mai pregnant decât principalul dintre ele. Am fost foarte încântată când acest personaj a apărut pe ici pe colo în universul Marvel şi deşi nu este considerat ca făcând parte din el, mi-se pare incredibilă ideea celor care au creeat acest personaj. Copii aveau nevoie de un asemenea personaj, care în ciuda unei dizabilităţi reuşeşte să ducă o viaţă normală şi mai presus de asta să devină şi supererou. Vă recomand din suflet această carte, Daredevil este unul dintre personajele mele de suflet şi mă bucur enorm că am aflat o parte din povestea şi misterul său.

Doresc să mulţumesc Lex Comics pentru această şansă! Vă las ataşat link-ul de unde puteţi comanda acest volum click.

"Jurnalul meu trăsnit" de Keri Smith - prima parte

Salutare, cititori! ヅ

Vă spuneam ieri pe pagina de facebook a blogului că avem o nouă colaborare. Editura Paralela 45 a fost tare generoasă cu noi, oferindu-ne mai multe jurnale "trăsnite" ale autoarei Keri Smith, pe care să le "distrugem" cât putem de creativ. Mulțumim!
De asemenea, vă spuneam că o să urmeze și un concurs, în care punem la bătaie unul dintre jurnale, pentru a vă putea bucura și desfășura în plină voie cu paginile acestuia. Chiar suntem curioase să aflăm cât de creativi sunteți și voi!  

  

În articolul de astăzi, o să vă prezint câteva pagini pe care am reușit să le "distrug" din Jurnalul meu trăsnit. Îmi cer scuze de pe acum pentru claritatea pozelor. Sper că data viitoare să fie mai bine. Dați clic pe imagini pentru a le vedea într-un format mai mare.

Prima pagină pe care am luat-o în primire a fost pagina de instrucțiuni. După cum se observă (sau nu), am încercat să NU colorez aceeași literă cu mai mult de o CULOARE. Dar cred că mi-au scăpat câteva și nu respectă ceea ce voiam eu.  :))

Următoarea pagină este cea dedicată persoanei care folosește acest jurnal, adică EU. Am zis să nu îmi scriu chiar tot numele, așa că cel de-al doilea l-am lăsat doar cu inițiala.  

A trebuit să îmi scriu numele: 

✘ cu altă culoare, de fapt, nonculoare (aici nu am completat încă, deoarece pasta mea corectoare nu prea ține cu mine și cred că o să sacrific oja pentru asta; o să vă arăt poza completă într-o viitoare postare) 

✘ astfel încât să nu se înțeleagă nimic (sper că am reușit!), dar, dacă mă uit mai bine, nu mi se pare chiar așa

✘ invers (nu am ales o culoare potrivită aici și nu se vede prea bine și nu înțeleg de ce am scris tot cu litere mici, dar acum asta e; data viitoare, am grijă ce aleg) 

✘ cât mai estompat

✘ adresa și numărul de telefon nu sunt pe listă deocamdată (înțelegeți voi de ce) 

Aici, trebuia să îmi adaug propriile numere de pagină. Aș fi vrut să adaug mai multe, dar ar fi fost prea încărcată și nu ar fi arătat bine. După cum se vede, am desenat o râmă din mai multe cerculețe, pe care le-am numerotat de la 1 la 10. Deasupra acestei vietăți, am desenat numărul 21 (o frumoasă vârstă pe care am împlinit-o chiar ieri) cu două floricele și un fluturaș, încadrat într-un dreptunghi cu linie întreruptă. Lângă acesta, am desenat un melc, din care am creionat cifra șase, care are legătură tot cu data mea de naștere. Apoi, am făcut un urs koala care stă prins de cifra șapte. Chiar am încercat să-l desprind de-acolo, dar zici că e lipit cu superglue. :))

Am mai desenat un iepuraș care are o chestie din aceea pe ochi ca de pirat, acesta stând ascuns după un nouă. Lângă rozaliu, se află cifra patru și un tigrișor în miniatură, urmat de conturul unui zero, pe care stă o bufniță. Bu-hu-hu! Deasupra ei se află un ☼ care nu are nicio legătură cu numerele, dar trebuia să fie și el prin peisaj să lumineze. Iar, în colțul stâng de sus, se află o pasăre lângă cifra unu și un 2 prins de o varietate de zmeu neidentificabilă. Am vrut să desenez altceva, dar nu a ieșit și a rezultat asta. 

Provocarea aceasta am făcut-o doar pe jumătate. Încă nu l-am scos la plimbare, ca să pot să-l târăsc. Nu pot să îi fac așa ceva. Poate, mai spre final, când o să fie completat pe de-a-ntregul, o să mă lase inima s-o fac. Poate!  

Așa că am căutat niște sfoară și am împletit-o, împreună cu un șnur de mărțișor, după ce am găurit puțin coperta din spate și am trecut sfoara pe acolo. Eu zic că a ieșit destul de drăguț și chiar se vede super în interiorul coperții din spate. Voi ce ziceți? 

M-am gândit să nu desenez ici și colo doar niște linii subțiri și groase, așa că am hotărât să creez ceva cu ele și să le combin. La florile din mijloc, la semnele acelea gen cercuri unul într-altul care continuă la nesfârșit (habar n-am cum se numesc) și la unii boboci, am ales liniile groase. Pe când, la floricelele de jur-mprejurul celor mari, la cele de lângă și la ceilalți boboci, am ales liniile subțiri. 

Pe fundal, am început de sus cu linii subțiri în culorile curcubeului, apoi urmând și liniile groase, în același mod.

O ultimă pagină pe ziua de azi este cea care cuprinde gândurile bune de peste zi. Primul citat l-am găsit, din întâmplare, într-o postare pe un grup de facebook, iar cel de-al doilea, pe instagram. Ambele mi-au plăcut mult, așa că le-am adăugat aici. Pe măsură ce voi descoperi și altele, le voi scrie în jurnal și le voi împărtăși cu voi. Cele două desene provin de la două lănțișoare pe care le-am achiziționat ieri, unul cu semnul păcii și celălalt cu o plăcuță cu zodia mea. 

Cam acestea au fost paginile pe care le-am "încercat" eu. O să am în vedere ca, pentru data viitoare, să fac mai multe. Dacă printre voi se află deja persoane care s-au jucat cu un astfel de jurnal, îi invit să împărtășească cu noi modul în care i-au "distrus" paginile.