Gelozie (Altfel de îngeri #3) - Lili St. Crow (recenzie)

Autor: Lili St. Crow
Traducere: Alexandra Muşat
Editura: LEDA
Apariţie: 2011
Număr pagini: 384

Dru Anderson
Întunecată, periculoasă şi sexy.
Dragostea este un camp de luptă.

Lumea Reală este un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede.

Dru a ajuns în sfârşit la Schola Prima — căminul Ordinului şi locul unde se pregătesc djamphirii din Lumea Reală —, dar viaţa ei devine încă şi mai agitată. Pe firmament a apărut o nouă svetocha, o roşcată vicleană numită Anna, care joacă Ordinul pe degetele ei drăgălaşe şi care mai degrabă ar omorî-o pe Dru decât să împartă cu ea lumina reflectoarelor. Şi se pare că Dru are ceva ce Anna îşi doreşte. Iar numele acelui „ceva” se întâmplă să fie Christophe Reynard…

Cum poate crede Dru că Ordinul o va proteja, când conducătoarea lui o vrea dispărută?

Dru Anderson nu se teme de întuneric. Deşi ar trebui.

 

Gândurile mele (Andreea):

 

Iată-ne ajunşi la recenzia celui de-al treilea volum, care este de-a dreptul explozibil! La acesta a durat ceva mai mult să-mi găsesc cuvintele, pentru că, încă de la început, am cam rămas fără ele. :)))

Declar cu mâna pe inimă, că aceasta a devenit una din seriile mele preferate, mai ales, acest volum!

În volumul trecut (recenzia aici), Dru a avut parte de multe peripeţii. Graves a început să se integreze în colectiv şi să petreacă mai mult timp cu noii săi prieteni vârcolaci. La şcoală şi-a făcut apariţia o altă svetocha, Anna, care a încercat s-o îmboldească pe Dru împotriva lui Christophe.

Au avut loc mai multe atacuri ale vampirilor, care au fost informaţi că o svetocha se află acolo. Cineva trădase locul secret al şcolii, dar Dru reuşeşte să scape atât cu ajutorul prietenilor săi, cât şi cu cel al lui Ash, vârcolacul care-l muşcase pe Graves.

În sfârşit, puştoaica şi prietenii ei, împreună cu Ash, ajung în locul care trebuia, Schola Prima, unde se antrenează djamphirii şi vârcolacii, după ce ultimul atac al vampirilor a incendiat şcoala în care se aflau. De data asta, Christophe a avut grijă să-i conducă până la uşa şcolii, iar, apoi, şi-a luat tălpăşiţa, fără prea multe explicaţii.

Aici, Dru întâmpină şi mai multe obstacole şi face cunoştinţă cu membrii Consiliului, care conduc şi Ordinul. Are parte de propria gardă de corp, desemnată chiar de Christophe. În acest Ordin există un trădător, iar Dru trebuie să descopere cine o vrea moartă.

“Pe de altă parte, tipii ăştia erau probabil destul de în vârstă ca să-mi fie taţi. Sau chiar mai bătrâni. Nu mă simţeam în largul meu să mă trag de şireturi cu ei.”

Tânăra este nevoită să se ducă la unele întalniri ale Consiliului, iar acolo dă de câteva ori peste Anna, amândouă încercând să se poarte cât mai “frumos” una cu cealaltă.

Între cele două svetocha încep să iasă scântei, având parte şi de ceva vânătăi. Anna are ceva de împărţit cu puştoaica, la fel cum a avut şi cu mama lui Dru.
 

„În faţa clasei, am verificat, încărcat şi ochit cu fiecare armă; am pus magazia în AK 47 şi încărcăm puştile când profesorul şi-a dres glasul şi a spus:— Ei bine, cred că ştiu cine va fi asistentul meu semestrul ăsta.”

Se pare că şcoala nu e chiar atât de sigură cum se spune, vampirii reuşind să pătrundă în incinta ei. Avem parte de foarte multe surprize, unele plăcute (care o vor face pe Dru confuză în legătură cu sentimentele ei), altele nu (un singur cuvânt: Anna; bine! e mai degrabă un nume ).

Şi aici există un “triunghi amoros”, care îşi face simţită prezenţa mai mult decât în celelalte volume. Acum, fiecare ţine cu cine vrea: cu Graves, prietenul ei cel mai bun, loup-garou, care a acceptat, cu bune şi rele, să rămână alături de Dru sau cu Christophe, djamphirul care a devenit “îngerul ei păzitor”, luptând cu oricine o vrea moartă.

„— Bineînţeles că am vorbit serios. [...] Tu eşti singurul lucru bun care mi s-a întâmplat de când tata a fost transformat în zombi, Graves. Vrei să pun un afiş pe care să scriu asta?”

"Zâmbetul lui Christophe era larg şi dulce. Când zâmbea aşa, arăta mai chipeş ca niciodată. Inima oricărei fete era în pericol să stea în loc."

Va descoperi Dru care este trădătorul, care o vrea cu orice preţ moartă? Christophe se va întoarce după ea? Dar Anna, de ce este atât de pornită împotriva lui Dru? Ce va face Dru în legătură cu cei doi băieţi?

Veţi afla, numai dacă veţi citi! 

Personajele

Benjamin şi Leon fac parte din garda lui Dru, alături de alţi doi băieţi (George şi Thomas), până ea îşi va alege singură garda personală. Aceştia sunt djamphiri şi sunt unii dintre cei mai de treabă, pe care i-am întâlnit de-alungul seriei până acum.

„Hei, Graves, vrei să te duci să cumperi şampon, pastă de dinţi, lucruri de genul ăsta? [...] Ia-mi şi nişte Midol, bine?

Benjamin aproape se înecă. Leon studie tavanul foarte interesat şi un zâmbet îi apăru la colţurile gurii. Avea buze subţiri. În timp ce Benjamin părea gata să intre în pământ, Leon părea foarte amuzat. Am ajuns la concluzia că-mi plăcea de el.
— Cred că ar trebui să-ţi iei singură Midolul, spuse Graves serios, dar un zâmbet îi mijea pe buze.[...]
De vreme ce Graves crede că ar trebui să-mi cumpăr singură Midolul. Voi aveţi nevoie de ceva, dacă tot suntem aici? Leon râse cu poftă.
— Au sucuri cu fulgi de gheaţă în faţă.
— Isuse Hristoase, mormăi Benjamin. [...] Mă aşteptam la nişte zboruri transatlantice.M-am gândit că era cel mai bine pentru toţi cei în cauză să mă fac că n-am auzit ce-a spus. [...] Doar că noi am crezut că o svetocha are să fie, ei bine, mai dificilă. Leon se strâmbă. Eu chiar vreau un suc cu fulgi de gheaţă.
Am schiţat un zâmbet. Acum clar îmi plăcea de el.
— Nici eu n-am mai băut aşa ceva de nu mai ştiu când. Poate tipii de afară – cei doi blonzi – vor şi ei unul?
Nu ştiu de ce, dar lui Leon i se păru că spusesem ceva de-a dreptul amuzant. Pufni şi chicoti cât am trecut prin Articole de Menaj spre raionul de Sănătate şi Frumuseţe, şi chiar şi Benjamin se înmuie destul cât să zâmbească larg.”

Hiro şi Bruce sunt membrii ai Consiliului, cât şi cei care conduc Ordinul. Aceştia sunt tot djamphiri. După cum v-aţi dat seama sau nu, vârcolacii n-au ce căuta în Consiliu, Ordin sau în gărzile personale ale svetochei. Şi de cei doi îmi place mult!

"Dacă ar fi venit Bruce să mă ia, aş fi fost nerăbdătoare să schimbăm câteva cuvinte."

"- Kir. Milady. Buza i se arcui şi cuvintele lui erau pline de sarcasm. Apoi se întoarse pe jumătate şi se uită la mine. Când deschise din nou gura, murmură cu respect.
- Milady. Nu reuşeam să înţeleg cum putea să rostească acelaşi cuvânt atât de diferit de fiecare dată. Se aplecă uşor, făcu o reverenţă şi eu nu m-am abţinut şi am făcut la fel."

Kir este un alt djamphir şi membru al Consiliului. Din acesta mai fac parte încă 3 băieţi djamphiri (Alton, Ezra şi Marcus). Nu-mi place deloc persoana lui. Încă de la început, mi s-a părut un tip ciudat. Mai ales că se ţine după Anna, exact ca un „căţeluş”.
 

"Djamphirul roşcat zâmbi. Era un rânjet larg, ca de animal, şi era cât pe ce să mă dau un pas în spate. [...] Am luat brusc hotărârea să nu rămân niciodată singură cu Kir dacă aveam de ales."

Anna este cealaltă svetocha şi este conducătoarea Consiliului, implicit a Ordinului. Poreclită Regina Roşie, nu toţi au onoarea de a o vedea în persoană, pentru ei fiind un fel de mit. Are parte de o gardă personală, aleasă chiar de ea (exact cum va face şi Dru, când va ajunge la maturizare) şi este tratată exact ca o prinţesă, pentru statutul ei.

„Era oficială treaba. Nu-mi plăcea de ea. Probabil că şi ea simţea la fel.”
 

 “Am zărit o frântură de ceva roşu, de mătase, o cascadă de păr roşcat şi creţ şi nişte cizme cu toc care aveau nasturi pe toată partea din faţă. Se opri brusc. Exact ca o felină care te vede că te uiţi la ea şi încremeneşte locului, cu o labă în aer.”

Nota mea: 5/5

 

Tradari (Altfel de îngeri #2) - Lili St. Crow (recenzie)

Autor: Lili St. Crow
Traducere: Alexandra Muşat
Editura: LEDA
Apariţie: 2011
Număr pagini: 352

DRU ANDERSON

Departe de a fi vreun înger

Gata! Până aici cu fetiţa drăguţă!

Lumea Reală e un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede.

Sărmana Dru... Părinţii ei au dispărut cu multă vreme în urmă. Graves, prietenul ei cel mai bun (şi singurul!), a fost muşcat de un vârcolac. Şi tocmai a aflat că sângele care îi circulă şi ei prin vene nu este în totalitate uman. Christophe, misteriosul şi chipeşul ei salvator, o ţine ascunsă la o şcoală secretă pentru djamphiri şi vârcolaci adolescenţi. O problemă ar fi că Dru este singura fată de acolo. Vestea proastă: instinctul ucigaş îi spune că unul dintre colegi vrea să o vadă moartă.

Cu toţi ochii aţintiţi asupra ta, să descoperi un trădător în Ordin nu e tocmai un lucru care poate rămâne fără urmări…

 

Gândurile mele (Andreea):

Uite, că am venit şi cu recenzia celui de-al doilea volum. Faţă de primul, pe acesta, pur şi simplu, l-am devorat.

Aici avem parte de mai multă acţiune şi toate momentele te ţin în priză, nedându-ţi posibilitatea de a lua o pauză, oricât de mică ar fi. Am devenit dependentă de acest volum şi n-am mai avut stare pană nu l-am terminat!

Viaţa lui Dru este dată rău peste cap, în urma evenimentelor petrecute şi a ceea ce a aflat. Prietenul ei, Graves, a devenit un loup-garou din cauza muşcăturii vârcolacului, pe nume Ash. A devenit doar pe jumătate, deoarece el este pur din punct de vedere fizic, dacă înţelegeţi unde bat. Acesta a dobândit toate aptitudinile unui vârcolac, mai puţin partea în care se transformă într-unul. E destul de tare, dacă mă întrebaţi pe mine! Graves este, datorită a ceea ce a devenit, un fel de "prinţ" printre vârcolaci.

La orizont a apărut un personaj, despre care v-am pus în tema data trecută (recenzia aici). Mere şi scorţişoară! Sigur v-aţi dat seama! Este vorba chiar despre Christophe Reynard. Acesta va fi un fel de "înger păzitor" pentru Dru. Nu-l are la inimă pe Graves mai deloc, deoarece djamphirii şi vârcolacii nu se au prea bine de multă vreme, după cum bine ştiţi, dar trebuie să aibă grijă şi de el, din cauza lui Dru, care nu pleacă nicăieri fără prietenul ei. În volumul trecut, au fost foarte puţine momente cu Chris, dar aici avem parte de ceva mai multe, deşi aş fi vrut să fie prezent de la început până la sfârşit, dar nu toate dorinţele noastre se împlinesc, nu-i aşa? Totuşi, dacă ar fi fost prezent în fiecare moment, unde ar mai fi misterul care-l înconjoară?

Un alt eveniment petrecut în prima carte, este apariţia surpriză a lui Sergej, cel mai bătrân şi mai puternic nosferatu, într-unul din locurile ascunse ale Ordinului (membrii săi luptă împotriva acestui vampir şi a Supuşilor lui). Acesta a aflat de Dru, care, se pare că este o svetocha (echivalentul feminin al djamphirilor), exact cum a fost şi mama ei, care a fost ucisă de acest nosferatu. Tatăl lui Dru a fost ucis tot de acesta şi apoi transformat în zombie.

O svetocha este foarte rară. Ea se naşte o dată la o mie de djamphiri. Cine reuşeşte să omoare una înainte ca ea să se maturizeze, devine foarte puternic, iar Dru n-ajunsese încă la stadiul de maturizare.Astfel că, puştoaica se trezeşte singură, fără tatăl ei, doar cu Graves şi Chris, urmărită de acest nosferatu şi de toate creaturile nopţii care vor s-o omoare.

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

După ce reuşesc să scape de Sergej, al cărui nume era doar şoptit sau foloseau sintagma "ştii-tu-cine" (ca in Harry Potter) atunci când vorbeau despre el, Chris le spune că îi va trimite la o scoală secretă de djamphiri şi vârcolaci, unde vor fi în siguranţă pentru o vreme. Puştoaica acceptă, numai dacă Graves va veni cu ea.

"Poate că dacă frecam bine, puteam să înlătur toată frica pe care o înduram. Frica densă şi siropoasă care se lipea de mine ca o glazură de ciocolată, numai că nu era nici dulce, nici caldă."

Dar, se pare că, ei nu ajung în locul care trebuie, ci la o şcoală de corecţie, unde erau trimişi doar cei care făceau probleme. Se presupune că puştoaica ar trebui să se antreneze, dar nimeni nu face nimic în legătură cu asta. Graves începe să se integreze destul de bine în noul colectiv, dar Dru deloc. Poate e din cauză că e singura fată din şcoală sau poate e din cauză că cineva de acolo, o vrea moartă.

"N-oi fi eu frumoasă, deşteaptă sau alte o grămadă de lucruri, dar sunt încăpăţânată şi dură. Şi venise timpul să mă folosesc de ce aveam."

Iar instinctul ei nu o înşală nici de data asta. Şcoala nu este atât de sigură, pe cât i s-a promis. Cineva, din interior sau care a avut contact cu scoala, trădează locul în care se află aceasta.

"Şi, totuşi, între băieţii ăştia doi era altceva. Un sentiment maliţios şi ostil care stătea să iasă la suprafaţă. Probabil că avea de-a face cu fierbinţeala care mă cuprindea şi care-mi păta obrajii cu roşu sângeriu."

Anna, o altă svetocha, îi aduce nişte dovezi care o derutează şi mai mult. Dru nu mai ştie în cine poate avea încredere şi în cine nu. În plus, ceea ce descoperă, o fac să se îndoiască de loialitatea lui Christophe.

Ce va face Dru? Oare Chris este cel care o trădează? Mai poate avea încredere în el? Va alege între, a fugi de acolo singură sau împreună cu Graves, care petrece mai mult timp cu noii săi prieteni, decât cu ea? Cealaltă svetocha, Anna, ce are de gând? Este de partea lui Dru sau împotriva ei?

Veţi afla, numai dacă o veţi citi!

Personajele

Samuel Dibs este un tânar vârcolac, foarte emotiv. Acesta o abordează pe Dru din cauza unei provocări. Din păcate, nu aflăm prea multe despre acest fapt. Încet, încet, acesta devine un prieten de încredere pentru Dru si Graves. Mi-a plăcut că, în ciuda emotivităţii pe care o avea la început (nu că ar fi scăpat de tot de ea), Dibs începe să aibă ceva mai multă încredere în el. Menţionez că le are cu partea medicală. Dacă aveţi nevoie de o injecţie, nu ezitaţi să-l contactaţi!

 

Robert sau Bobby sau Lunganul este tot un vârcolac de aceeaşi vârstă cu Dru, pe care o urăşte fără motiv. Sau poate are unul, dar nu ni se dezvăluie. Să nu mai punem la socoteală faptul că şi-a luat bătaie de la o fată, singura fată din şcoală fiind Dru. Dar, în final, comportamentul lui faţă de ea se schimbă şi ajunge să o considere prietenă.

Dylan este un djamphir şi este unul dintre profesorii şcolii, cât şi o persoană de încredere, chiar un prieten, pentru Christophe. Pe tot parcursul cărţii, acesta se comportă ciudat, dar este singurul din şcoală care se îngrijeşte cel mai mult de Dru şi are grijă ca ea să fie în siguranţă.

 

 

 

Nota mea: 4.5/5