"Jemima J." de Jane Green (recenzie)

Data apariției: Ianuarie 2008

Editura: Polirom

Traducător: Ruxandra Constantinescu

Număr pagini: 504

Jemima J. (1998) este povestea unei jurnaliste la modestul Kilburn Herald. Camuflată în haine lălâi, Jemima J. – o tânără simpatică de dimensiuni impresionante – invidiază talia de viespe și măsurile perfecte ale colegei de birou, Geraldine, căreia îi rescrie articolele. Jemima știe foarte bine că este inteligentă, talentată, amuzantă și altruistă, dar cine ar bănui asta dincolo de bărbia ei dublă și obrajii umflați? În plus, bărbatul visurilor ei, Ben Williams, vedeta redacției, o consideră doar o prietenă foarte bună si‑atât. Odată cu descope­rirea navigatului pe internet, Jemima J. intră însă în vorbă cu Brad, un tip din California cu ochi albaștri și dinți strălucitori, fapt care îi permite să‑și inventeze o nouă identitate: acum e JJ, tipa slabă și sexy, exact ca modelele pe care le decupează din revistele glossy. Dar, pentru că Brad vrea să o vadă în carne și oase, Jemima uită de mâncare și începe să meargă la sală, apropiindu‑se în timp record de idealul fizic la care visa… ca să descopere că felul în care arăți nu este de ajuns ca să‑ți asigure fericirea. 

Gândurile mele

Cartea ne prezintă povestea Jemimei Jones, o tipă grăsună ce se simte complexată de greutatea ei, dar nu face absolut nimic în acest sens. Deși maicăsa o presează să mai slăbească, deoarece o face de rușine, și să mănânce mai sănătos, ea tot nu se lasă impulsionată de faptul de a scăpa de kilogramele în plus, ci continuă să mănânce pe ascuns, oarecum indiferentă la privirile dezaprobatoare ale celor din jur.

"Iată-mă deci acum, la douăzeci și șapte de ani, strălucitoare, amuzantă, caldă, grijulie și amabilă. Dar desigur, oamenii nu asta văd când se uită la Jemima Jones; ei văd doar grăsime." 

Aceasta lucrează ca jurnalistă la un ziar local, unul cu mult sub nivelul ei, dar, din păcate, cu aspectul pe care îl are, nu are șanse să avanseze în grad sau să se angajeze la o altă firmă. Așa că, neavând încotro, trebuie să-și "consume" talentul acolo unde este. Lipsită de prieteni adevărați și îndrăgostită fără speranță de redactorul șef adjunct, Ben Williams, care are ochi pentru altcineva, Jemima este o fire destul de închisă în ea, care nu se prea bucură de viață, așa cum ar face orice tânără de vârsta ei. 

Înainte ca fata noastră să se îngrașe, avea o siluetă potrivită, dar divorțul părinților i-a pus capac. Acest eveniment nefericit a fost catalizatorul care a declanșat ceva în ea și a făcut-o să mănânce din ce în ce mai mult, ajungând în situația în care este acum. Maicăsa nu se mândrește cu ea pentru că este grasă și tot îi reproșează să ajungă la o greutate mai normală. Jemima visează la asta, dar, în afară de câteva regimuri, nu face nimic altceva.

“Sometimes in life, you have to make things happen. That you can change your life if you're willing to let go of the old and actively look for the new. That even if you're on the right track, you'll get run over if you just sit there.” 

Colegele ei de apartament sunt slabe și arată destul de bine pe lângă ea, dar neuronii le lipsesc cu desăvârșire. Mereu sunt în căutare de bărbați frumoși și bogați, dar au parte numai de aventuri de-o noapte. Acestea n-o prea bagă în seamă pe Jemima pentru că, evident, este grasă. La locul de muncă nu este promovată, pentru că este grasă și n-arată ca un model, ceea ce mi se pare o prostie. Contează mai mult ceea ce ai în cap, decât felul în care arăți, dar, din păcate, în lumea care trăim, acest aspect tot nu se va schimba prea curând.

Dar lucrurile încep să se schimbe.

Redactorul șef principal își obligă angajații să urmeze un curs pentru calculator, în care să învețe să folosească internetul. Astfel că Jemima, Ben și o altă tipă, tot de la ziar, Geraldine, una extrem de sexy, pe care Ben o place, încep să devină prieteni la cataramă. Și, tot datorită internetului, descoperă un site de întâlniri, LA Cafe, unde se prostesc toți trei intrând în vorba cu diverse persoane în căutarea alesului, respectiv alesei.

“Isn’t it funny how sometimes you can instantly connect with people? How, despite being almost strangers, you can feel that you have known someone all your life?” 

Între Ben și Jemima începe să se lege ceva puternic, chiar dacă este vorba doar de prietenie. Încrederea unul în altul crește pe zi ce trece. Însă Ben are un vis pe care vrea să și-l împlinească - să fie prezentator tv. Găsește într-un ziar că o televiziune destul de cunoscută caută persoane pentru un astfel de post și astfel că tânărul, foarte entuziasmat, îi cere părerea și Jemimei. Fiind o tipă căreia îi place să ajute și să se simtă utilă, dar și pentru că ținea foarte mult la el, chiar dacă Ben o vedea doar ca pe o prietenă, îl ajută să pregătească toate cele pentru interviu și îl sfătuiește să aibă grijă în asemenea împrejurări, știind sigur că va fi angajat.

"- Doamne, Jemima, exclamă el, recitindu-mi cuvintele. Ești uimitoare. 

- Știu, suspine eu. Aș vrea doar să și observe cineva asta." 

Între timp, Jemima tot intră pe LA Cafe și începe să vorbească cu un tip din ce în ce mai mult, spunându-și multe lucruri unul altuia. Ajung să-și trimită mail-uri, poze personale și chiar să vorbească la telefon. Jemima minte în legătură cu locul de muncă și îi trimite o poză cu ea editată, unde apare mult mai slabă decât este în realitate.

După toate acestea, cei doi cred unul despre altul că sunt superbi și că sunt ceea ce au nevoie. Tipul chiar dorește că ea să vină în LA să se întâlnească față-n față. Astfel că, ambiționată de dorința bărbatului, JJ se înscrie, în final, la sală. Ușor-ușor, exercițiile fizice încep să îi placă și să le respecte cât de cât, dar nu prea ține cont așa mult și de alimentația ce i s-a propus pentru sănătatea ei și pentru a nu ajunge din nou să se îngrașe.

“I think relationships are very difficult. It's very easy to get swept away with excitement, glamour, and passion. I think the trick is to look for friendship rather than passion.” 

Toată lumea începe să observe că aceasta a început să dea jos, să fie mai bine proporționată, numai Ben pare să nu vadă schimbarea care se întrezărește la ea. Nici măcar la petrecerea lui de rămas bun nu observă cât de bine a început să arate. Acesta o vede tot pe amica sa, Jemima.

Tânăra începe să slăbească mai mult, ajungând la 55 kg, dar maicăsa tot găsește ceva să comenteze, nefiind de acord, nici de data aceasta, cu faptul că a slăbit atât de mult. Crede că acum este doar oase și piele, dar nu este așa. Jemima arată exact ca un model, și-a schimbat și look-ul, și-a schimbat în sfârșit și garderoba și e total de nerecunoscut. Până și colegele de apartament se simt amenințate acum, dorind ca ea să revină la aspectul fără formă pe care-l avea înainte. Jemima, încurajată și de buna sa prietenă, Geraldine, este gata să plece în LA pentru a se întâlni cu tipul de pe site, Brad, unde va avea parte de multe surprize, mai plăcute sau nu.

O lectură frumoasă care ne conduce, pas cu pas, prin viața unei femei inteligente, amuzante, binevoitoare și nesigură pe felul în care arată. O tânără femeie care visează la propriul basm de "Cenușăreasă" în așteptarea dragostei adevărate. De fiecare dată, este plăcut de observat cum, de la prietenie la iubire, este doar un singur pas, dacă-ți îngădui să lași ca lucrurile să-și urmeze singure firul. 

Nota mea: 4.5/5

Dede

Recenzie: Daredevil-Neînfricatul

    Un copil zglobiu ca toți copiii, Matt face parte dintre aceia care cred în bine și care, poate de aceea, sunt ținta predilectă a celor care se cred stăpânii lumii. Un accident cumplit, căruia îi cade victimă pe când încearcă să salveze viața unui bătrân, îl răpește definitiv vederea. În loc ca acest lucru să îl înfrângă, Matt descoperă în sine o putere ce depășește orice așteptare. Voința și inteligența sa ieșite din comun îl ajută să profite de pe urma acuității supranaturale a simțurilor rămase pentru a face ca lumea să devină un loc mai bun și mai sigur. Misiunea nu e deloc ușoară, căci piedici sunt la tot pasul. Însă primul lucru pe care îl învață un orb este cum să nu se împiedice. Iar Matt nu e un orb ca toți ceilalți.

Gândurile mele (Simona): În urmă cu foarte mult timp pe când eram fascinată de aceste personaje cu puteri care mai de care mai interesante am avut ocazia să îl observ printre ele şi pe Daredevil. Succint ce-i drept îşi face apariţia foarte puţin printre personajeşe universului Marvel, discret cum ne-a obişnuit şi în povestea sa. Numele său adevărat este Matt, iar povestea acestui tânăr băiat este marcată de absenţa mamei şi încercările repetate ale tatălui său de a ieşi din cercul mafiot care îl sponsoriza ca boxeur. Cariera tatălui său îşi atinsese apogeul, dar datorită "ajutorului" primit din umbră reuşeşte să se menţină încă în top. Cu toate acestea preţul plătit este mult prea mare. El trebuind să acţioneze ca un cămătar al mafiei şi să facă rost de banii datoraţi de persoanele naive, disperate sau mult prea sărace, indiferent de mijloace. Când tatăl lui Matt vrea să iasă din acest cerc vicios este ucis, iar băiatul se vede nevoit să se descurce singur într-o lume în care nu se mai poate baza nici măcar pe cel mai important dar din lume: vederea.

     Într-un act eroic de a salva un bătrân orb din faţa unei camionete ce transporta butoaie cu acid, ironia face ca Matt să-şi piardă vederea întrucât acele butoaie ajung să se răstoarne peste el. Rănit şi descumpănit de lucrurile care se întâmplă în jurul său, Matt ajunge să-şi piardă cumpătul şi speranţa, dar întâlneşte un orb la fel ca el care-l ajută cum să înveţe să audă şi să simtă fără să vadă. Îl învaţă că dizabilitatea lui este darul ce i-a fost oferit şi îl transformă într-o veritabilă maşinărie de luptă şi rezistenţă. 

     După moartea tatălui său Matt vânează încet, încet unul câte unul pe călăii tatălui său! Doar că o mare greşeală este comisă de către Matt, iar o viaţă nevinovată cade pradă ghearelor morţii. Tânărul băiat trebuie să înveţe cum să trăiască având pe conştiinţă o viaţă nevinovată şi încet încet planurile sale se îndreaptă pe drumul dorit de la început, pe drumul Facultăţii de Drept.

    Întâlnim un Matt ajuns la maturitate, un Matt mai calm mai calculat, care nu se mai lasă atins uşor den greutăţile pe care viaţa i-le aruncă ci le ia rând pe rând şi le rezolvă pas cu pas. Aici o cunoaşte pe Elektra şi deşi Matt este avertizat să nu se apropie de ea acesta refuză să plece urechea la ce spun alţii şi îşi ascultă inima pe care a refuzat să o mai asculte de atâţia ani.

    Daredevil a fost dintodeauna în Matt, doar că el este singurul care-l poate scoate la suprafaţă pe acel erou neînfricat ce-şi poate folosi simţurile mul mai pregnant decât principalul dintre ele. Am fost foarte încântată când acest personaj a apărut pe ici pe colo în universul Marvel şi deşi nu este considerat ca făcând parte din el, mi-se pare incredibilă ideea celor care au creeat acest personaj. Copii aveau nevoie de un asemenea personaj, care în ciuda unei dizabilităţi reuşeşte să ducă o viaţă normală şi mai presus de asta să devină şi supererou. Vă recomand din suflet această carte, Daredevil este unul dintre personajele mele de suflet şi mă bucur enorm că am aflat o parte din povestea şi misterul său.

Doresc să mulţumesc Lex Comics pentru această şansă! Vă las ataşat link-ul de unde puteţi comanda acest volum click.

"Jurnalul meu trăsnit" de Keri Smith - prima parte

Salutare, cititori! ヅ

Vă spuneam ieri pe pagina de facebook a blogului că avem o nouă colaborare. Editura Paralela 45 a fost tare generoasă cu noi, oferindu-ne mai multe jurnale "trăsnite" ale autoarei Keri Smith, pe care să le "distrugem" cât putem de creativ. Mulțumim!
De asemenea, vă spuneam că o să urmeze și un concurs, în care punem la bătaie unul dintre jurnale, pentru a vă putea bucura și desfășura în plină voie cu paginile acestuia. Chiar suntem curioase să aflăm cât de creativi sunteți și voi!  

  

În articolul de astăzi, o să vă prezint câteva pagini pe care am reușit să le "distrug" din Jurnalul meu trăsnit. Îmi cer scuze de pe acum pentru claritatea pozelor. Sper că data viitoare să fie mai bine. Dați clic pe imagini pentru a le vedea într-un format mai mare.

Prima pagină pe care am luat-o în primire a fost pagina de instrucțiuni. După cum se observă (sau nu), am încercat să NU colorez aceeași literă cu mai mult de o CULOARE. Dar cred că mi-au scăpat câteva și nu respectă ceea ce voiam eu.  :))

Următoarea pagină este cea dedicată persoanei care folosește acest jurnal, adică EU. Am zis să nu îmi scriu chiar tot numele, așa că cel de-al doilea l-am lăsat doar cu inițiala.  

A trebuit să îmi scriu numele: 

✘ cu altă culoare, de fapt, nonculoare (aici nu am completat încă, deoarece pasta mea corectoare nu prea ține cu mine și cred că o să sacrific oja pentru asta; o să vă arăt poza completă într-o viitoare postare) 

✘ astfel încât să nu se înțeleagă nimic (sper că am reușit!), dar, dacă mă uit mai bine, nu mi se pare chiar așa

✘ invers (nu am ales o culoare potrivită aici și nu se vede prea bine și nu înțeleg de ce am scris tot cu litere mici, dar acum asta e; data viitoare, am grijă ce aleg) 

✘ cât mai estompat

✘ adresa și numărul de telefon nu sunt pe listă deocamdată (înțelegeți voi de ce) 

Aici, trebuia să îmi adaug propriile numere de pagină. Aș fi vrut să adaug mai multe, dar ar fi fost prea încărcată și nu ar fi arătat bine. După cum se vede, am desenat o râmă din mai multe cerculețe, pe care le-am numerotat de la 1 la 10. Deasupra acestei vietăți, am desenat numărul 21 (o frumoasă vârstă pe care am împlinit-o chiar ieri) cu două floricele și un fluturaș, încadrat într-un dreptunghi cu linie întreruptă. Lângă acesta, am desenat un melc, din care am creionat cifra șase, care are legătură tot cu data mea de naștere. Apoi, am făcut un urs koala care stă prins de cifra șapte. Chiar am încercat să-l desprind de-acolo, dar zici că e lipit cu superglue. :))

Am mai desenat un iepuraș care are o chestie din aceea pe ochi ca de pirat, acesta stând ascuns după un nouă. Lângă rozaliu, se află cifra patru și un tigrișor în miniatură, urmat de conturul unui zero, pe care stă o bufniță. Bu-hu-hu! Deasupra ei se află un ☼ care nu are nicio legătură cu numerele, dar trebuia să fie și el prin peisaj să lumineze. Iar, în colțul stâng de sus, se află o pasăre lângă cifra unu și un 2 prins de o varietate de zmeu neidentificabilă. Am vrut să desenez altceva, dar nu a ieșit și a rezultat asta. 

Provocarea aceasta am făcut-o doar pe jumătate. Încă nu l-am scos la plimbare, ca să pot să-l târăsc. Nu pot să îi fac așa ceva. Poate, mai spre final, când o să fie completat pe de-a-ntregul, o să mă lase inima s-o fac. Poate!  

Așa că am căutat niște sfoară și am împletit-o, împreună cu un șnur de mărțișor, după ce am găurit puțin coperta din spate și am trecut sfoara pe acolo. Eu zic că a ieșit destul de drăguț și chiar se vede super în interiorul coperții din spate. Voi ce ziceți? 

M-am gândit să nu desenez ici și colo doar niște linii subțiri și groase, așa că am hotărât să creez ceva cu ele și să le combin. La florile din mijloc, la semnele acelea gen cercuri unul într-altul care continuă la nesfârșit (habar n-am cum se numesc) și la unii boboci, am ales liniile groase. Pe când, la floricelele de jur-mprejurul celor mari, la cele de lângă și la ceilalți boboci, am ales liniile subțiri. 

Pe fundal, am început de sus cu linii subțiri în culorile curcubeului, apoi urmând și liniile groase, în același mod.

O ultimă pagină pe ziua de azi este cea care cuprinde gândurile bune de peste zi. Primul citat l-am găsit, din întâmplare, într-o postare pe un grup de facebook, iar cel de-al doilea, pe instagram. Ambele mi-au plăcut mult, așa că le-am adăugat aici. Pe măsură ce voi descoperi și altele, le voi scrie în jurnal și le voi împărtăși cu voi. Cele două desene provin de la două lănțișoare pe care le-am achiziționat ieri, unul cu semnul păcii și celălalt cu o plăcuță cu zodia mea. 

Cam acestea au fost paginile pe care le-am "încercat" eu. O să am în vedere ca, pentru data viitoare, să fac mai multe. Dacă printre voi se află deja persoane care s-au jucat cu un astfel de jurnal, îi invit să împărtășească cu noi modul în care i-au "distrus" paginile.