Interviu scriitoricesc #4 - Andreea Ban (Andres)

Astăzi vom cunoaşte o altă persoană deosebită, autoarea cărţii Încă o dorinţă. Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede că tot ceea ce ni se întâmplă în viaţă, se întâmplă cu un scop. Cărţile pe care le citim, oamenii pe care îi întâlnim, lucrurile pe care le vedem ne ajută să luăm deciziile potrivite.

Andres e ca marea. Capabilă de o iubire profundă, adâncă, constantă, masivă. Ca adâncimea și robustețea mării. Ca să înțelegi iubirea ei trebuie să cunoști marea. Marea există și atât. E un fenomen în sine, un mister, o lume inaccesibilă muritorilor, un miraj periculos și promisiunea unei alte realități. E ca iubirea. Un soi de esență a noastră pe care nu o putem prinde în forme, nu o putem poseda sau împărți după bunul nostru plac.
 
1. Bună, Andreea! Spune-ne, te rog, trei lucruri ce te caracterizează şi de ce.

Bună, dragilor!

Să fie trei lucuri pozitive, negative... Voi începe cu încăpățânarea. Ca orice taur care se respectă, îmi port coarnele cu grație. Atunci când e vorba să îl iau pe nu în brațe, păi este nu. Cu greu pot fi scoasă din ale mele (dar nu e imposibil!). Sunt optimistă – oricât de gri mi-ar fi norii, oricât de înecate mi-ar fi corăbiile, găsesc undeva puterea de a mă ridica și a merge mai departe. Entuziasmul. Ce m-aș face fără el? Cu siguranță nu aș fi ajuns unde sunt. Îmi însoțesc pasiunile cu entuziasm și încerc să-l dau mai departe, celor din jur.
　
2. De unde a izvorât această pasiune pentru scris? Acum zece ani, îţi imaginai că vei ajunge în postura de a scrie o carte şi de a o dărui lumii?

Pasiunea pentru scris a apărut cu mult timp în urmă. Eram în al treilea an de liceu când profesoara de română mi-a spus că va publica în revista școlii câteva dintre poeziile mele. A fost una dintre micile bucurii care mi-au dat aripi. Am scris mai departe fără a avea vreun gând de a trece la proză. Puneam în cuvinte imagini pe care le-aș fi desenat, erau versuri stângace, cele mai multe fără rimă, și triste. Da. Adolescența e plină de tristețe, de melancolie, de vise deșarte. Cuvintele m-au ajutat să trăiesc intens aceste stări. De aici și până la a scrie o carte a fost cale lungă. Acum zece ani nu visam că voi scrie o carte, asta e clar. Dar ce vorbesc aici, nu visam pe atunci nici că voi avea un jurnal online (blogul) pe care aveam să-l deschid doi ani mai târziu, în noiembrie 2007.
　

3. Care este povestea din spatele a "Încă o dorinţă"? Ce sau cine ţi-a dat imboldul necesar de a creea lectura aceasta?

Încă o dorință are în spate o poveste tare frumoasă. Întorcându-mă la întrebarea anterioară, nici atunci când am început să scriu Încă o dorință nu mă gândeam că voi scrie o carte. Plănuisem împreună cu un prieten să scriu o povestioară împărțită în zece articole pe care să le publicăm pe situl lui (un site pentru femei care a fost închis între timp). Începutul a fost greu. Și când spun începutul, mă refer strict la titlul poveștii și la numele personajelor. Am ales unele provizorii la care, culmea, nu am mai putut renunța. Povestea era Încă o dorință și personajele Ana, Giulia, Lisa, Simy și Daria.

După ce am scris primele trei capitole, destul de scurte după cum ai putut observa ( pot fi descărcate aici), mi-am dat seama că povestea avea să fie mult mai amplă decât o gândisem. Prinsese viață. Pe atunci, publicam fiecare articol (capitol) lunea. Acele săptămâni au fost absolut minunate. În week-end scriam și lunea, la prima oră, publicam capitolul scris. Primeam feedback de la cititori. Nu mă mai puteam opri. Atunci i-am spus lui Andrei, prietenul de care spuneam mai sus, că povestea nu se va opri la zece capitole. Va merge mai departe. Va ieși un proiect minunat, mi-a spus el, poate chiar o carte… Nu la carte mă gândeam eu, dar proiectul avea să fie, într-adevăr, minunat. Dar nu chiar atunci.

A fost nevoie de încă șase ani pentru ca povestea Încă o dorință să devină cartea Încă o dorință. În acești ani am întâlnit oamenii care au făcut posibilă publicarea cărții, sunt cei care au pus câte un strop de magie în poveste: redactorul, corectorul, tehnoredactorul, designerul, cei care au citit-o, care mi-au dat încredere că povestea merită lăsată să plece în lume, să fie citită. Singură nu aș fi reușit, asta e clar. Universul lucrează la împlinirea dorințelor, se spune. Oamenii care m-au ajutat să dau viață poveștii sunt, cumva, Universul meu.

4. Tuturor ne place să folosim din când în când pseudonimele. De ce tocmai Andres?

Este o întrebare care mă face să zâmbesc. Andres, cum să spun, a fost o greșeală. E adevărat că prin clasa a 9-a îmi doream foarte mult să mi se spună altfel decât Andreea, dar nu-mi plăcea niciun pseudonim. Andreea mi se părea prea comun (am fost o generație întreagă de Andree). Apoi, într-o zi, o colegă a scris din greșeală Andres în loc de Andreea. Atunci a avut loc declicul. Am aflat mai târziu că în limba spaniolă Andres este nume de băiat. Nu a mai contat. Andres este acum parte din mine. E plin de amintiri, umflat de zâmbete și dorințe împlinite.

5. Din câte am citit, ai ales ca, prin intermediul cuvintelor ce ţi se desprind din mână, să oferi o nouă şansă sufletelor nevinovate din ţara noastră. Cum a luat naştere ideea aceasta faină?

Odată cu această idee, cartea a primit o a doua șansă de a ieși în lume, de fi citită. Renunțasem să mai sper că va fi acceptată de vreo editură. Și totuși nu puteam renunța la poveste. Era ca un magnet. Făceam ce făceam și mă întorceam la ea. Când prietenul meu mi-am spus că am putea să publicăm cartea pe un site dedicat (www.incaodorinta.com) și că, în acest fel, putem dona o parte din bani, s-a aprins beculețul. În plus, ideea de a lăsa cititorul să aleagă cât dorește să plătească, cât să doneze și cât să acorde autorului, mi s-a părut genială. Mai departe, am căutat o asociație caritabilă dedicată copiilor – are legătură cu o anumită parte din carte – și, cred eu, am ales-o pe cea mai potrivită. Restul e... o dorință împlinită.

6. Când romanul a ajuns pe mâinile cititorilor, ce ai simţit atunci când aflai părerile lor?

Bucurie. Da, acesta e cuvântul, (câte) o mare bucurie. Încă mi se strânge stomacul atunci când se comandă cartea, căci știu că va fi citită. Undeva acolo e cineva care alunecă în povestea mea. (Oare îi va plăcea? Oare va zâmbi? Oare...?) La fel simt și când primesc o recenzie, o citesc pe nerăsuflate și o recitesc. Am găsit diverse interpretări ale poveștii, tendința de a prefera un personaj sau altul, o parte a cărții sau alta, am primit mustrări pentru anumite întâmplări – încă mai primesc. Astfel am ajuns să mă detașez de poveste. Acum este a cititorilor. Eu nu pot decât să ascult, să notez ce a ieșit bine, ce nu a ieșit bine, pentru că, da, mai am de învățat. Dar, din toate reacțiile primite (comentarii, recenzii) știu că am realizat ceva frumos. Am scris o poveste în care mulți s-au regăsit, o poveste care a adus zâmbete și speranță. Este o poveste care sper să împlinească dorințele cititorilor ei.

7. Cei care am trecut prin lecturarea cărţii tale, suntem foarte curioşi şi entuziasmaţi dacă ne vei mai încânta cu o altă apariţie. Planuri de viitor legate de acest aspect?

Nu aș putea spune că nu visez la o a doua carte. Dacă ai scris o primă poveste, dacă aceasta a fost citită și apreciată, dar și criticată, atunci cu siguranță vei dori să revii cu încă una. Mai bună, mai frumoasă. E ca atunci când scrii un articol, cineva îți spune cât de mult i-a plăcut și că abia așteaptă să citească mai mult. Se declanșează ceva în tine, dorința de a oferi mai mult, de a aduce bucurie.
Mă gândesc la o nouă apariție, da, însă nu aș putea spune când îi voi da drumul în lume și sub ce formă. Fie că va fi la o editură, fie că va fi pe un site dedicat, cartea va fi lansată la momentul potrivit. Dacă Încă o dorință a fost dăruită cititorilor de la primul capitol scris, următoarea va sta cu mine până la capăt. Cel puțin așa îmi doresc.
　

8. Pe lângă lectură, bloggerit şi scris, ce alte hobby-uri te mai încântă?

Îmi place să desenez. De fapt, desenul a fost prima mea iubire. Anul acesta am scris mai putin, e adevărat, dar am desenat mai mult. Redescopăr magia creionului și a foii albe, cuvintele sunt forme, sunt chipuri. Unde voi ajunge cu acest hobby, nu știu. Dar mă relaxează și, momentan, e tot ce contează.
　
9. Mulţi avem o muză care să ne inspire. Care e a ta?

Muza. Dacă există așa ceva, a mea e rebelă tare. Vine și pleacă atunci când poftește. Zilele acestea, ca să nu zic lunile, stă la distanță. Lăsând gluma la o parte, inspirația o găsesc în jurul meu. O găsesc în muzică, în filme, în cărțile pe care le citesc. De obicei, distinsa muză mă vizitează atunci când nu am nimic de scris asupra mea, de aici și sfatul meu: să aveți întotdeuna ceva de scris la voi, nu se știe niciodată când apare ideea minune.
　

10. Curioasă din fire, aş dori să ştiu ce reprezintă cărţile pentru tine şi cât de bogată este biblioteca ta în lecturi.

Cărțile. Le iubesc. Sunt cititoare în serie, după cum știi. Foarte rar mi se întâmplă să nu am o carte în curs de citire. Cărțile sunt cele care, nu de puține ori, m-au scos din stările mai puțin colorate. Cred că fiecare carte ne apare în față atunci când avem nevoie de ea. Ți s-a întâmplat, nu-i așa? Să stai în fața bibliotecii și, dintre toate cărțile, una să “strige” la tine: citește-mă! Aceea este cea care are ceva important să-ți spună, care îți va oferi soluția pentru problema ta.

Despre biblioteca mea îți pot spune că este minunată. Ai fi uimită să vezi diversitatea genurilor, de la cărți de dragoste, chick-lit-uri până la SF-uri și thrillere. Nu îmi lipsesc clasicii, nu lipsesc nici vampirii “strălucei” sau vampirii “adevărați” (adevărații aparțin minunatei Anne Rice, să se știe!). Iubesc fiecare carte care este acolo, citită sau necitită. Din păcate nu am reușit să le citesc pe toate din simplul motiv că apar mereu cărți pe care mi le doresc și care își fac drum pe rafturi (au puteri magice!). Soluția e una singură, nu las niciodată pauză între două cărți!

11. Mulţumim pentru că ai acceptat invitaţia noastră! Câteva gânduri pentru cititorii noştri?

Eu vă mulțumesc pentru invitație, pentru întrebările frumoase. Ați reușit să mă plimbați prin timp, am retrăit momente pline de bucurie și vă sunt recunoscătoare. 

Cititorilor voștri le doresc să aibă parte de lecturi fascinante, să nu lase să treacă nicio zi fără câteva pagini citite. Și să vorbească despre cărțile citite! Citind, recomandând cărțile pe care le iubim, trăim mai intens, mai frumos și aducem bucurie celor din jur. Și încă ceva, să vă rostiți dorințele, să le scrieți, să credeți în ele. Se vor împlini!

Obsidian (Lux #1) de Jennifer L. Armentrout (recenzie)

Autor: Jennifer L. Armentrout
Editura: Leda
Apariţie: decembrie 2014
Pagini: 384

Începuturile sunt întotdeauna dificile.
Când ne-am mutat în Virginia de vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet şi teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt şi cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.
Şi pe urmă a deschis gura.
Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne înţelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă şi Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mişcare a mâinii, ei bine, ceva… neaşteptat se întâmplă.
 
Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine.

Da, aţi auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon şi sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilităţile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas.
Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.

Asta dacă nu-l omor mai întâi.

Gândurile mele

O lectură pe cât de amuzantă şi plină de emoţii, pe atât de imprevizibilă şi plină de mister! Un mic orăşel neştiut mai de nimeni, personaje bizare şi priviri crucişe, incidente în miez de noapte, un vecin sexy, dar cu un caracter infect, o adolescentă obişnuită, cititoare şi o bloggeriţă entuziasmată, o vorbăreaţă înnăscută ce se dovedeşte o prietenă de nădejde. Toate acestea, combinate cu nişte replici de mare efect, ironice şi pline de umor, presărate cu secrete cutremurătoare ce-ţi pot schimba viaţa atunci când nu te aştepţi, contribuie într-un mod absolut delicios la lumea fascinantă creată de Jennifer L. Armentrout.

După trei ani de la moartea tatălui său, Katy, împreună cu mama sa, decid să o ia de la capăt. Un nou început pentru amândouă, departe de lucrurile impregnate cu mirosul şi amintirile celui pierdut. Aşa că, cele două se mută din călduroasa Florida, într-un orăşel uitat de lume, unde zvonurile iau foarte repede amploare, răspândindu-se mai ceva ca aroma unui parfum.

"...am simţit deodată un miros familiar care îmi gâdila nasul. Mama gătea. Asta nu era bine deloc. M-am năpustit în jos pe scări. Stătea în faţa aragazului, îmbrăcată cu şorţul ei cu buline. [...] S-a întors şi a fluturat spatula spre mine, în semn de salut, împrăştiind pe aragaz ouă pe jumătate făcute.
- Bună dimineaţa, scumpo. Am privit înţepenită mizeria din jur, întrebându-mă cum aş putea să opresc acest fiasco în curs de desfăşurare fără să-i rănesc sentimentele. Încerca să facă şi ea o chestie maternă. Asta era colosal. Un progres."

Dorind să pună la punct grădiniţa din faţa noii case, Kat se gândeşte să se ducă la vecinii de vizavi pentru a cere câteva indicaţii despre cel mai apropiat loc de unde ar putea procura cele necesare. Dar, ajunsă la uşa lor, nu şi-ar fi imaginat niciodată că, în viaţa ei, va da peste un asemenea specimen, scos parcă dintr-o revistă de modă. Timp de clipe bune, aceasta rămâne fără cuvinte, holbându-se neîncetat la cel din faţa ei. Într-un final, reuşeşte să poarte o discuţie destul de "civilizată" cu tânărul, la început, mai bâlbâită şi emotivă, ca mai apoi, furia şi iritarea să răzbată din tonul ei, atunci când acesta, abia trezit din somn, nu face decât s-o enerveze cu replicile ironice şi poreclele pe care i le oferă. După câteva momente, Kat sau Kitten, cum o "alintă" Daemon, nu poate să nu observe că, pe cât de frumos şi sexy este tipul, pe atât este de arogant şi nemernic.

"Eram la fel de comună ca şi linoleumul de pe jos, dar ăştia doi păreau că luminează cu frumuseţea lor desăvârşită şi cu prezenţa lor pe care nu aveai cum s-o treci cu vederea. Ah, medicamentul începuse să-şi facă efectul. Eram poetică. Şi drogată. Ce fericire."

În timpul cumpărăturilor, Katy o cunoaşte pe Dee, sora geamănă a lui Daemon, care apare parcă de nicăieri, speriind-o straşnic. În aceasta, descoperă cu bucurie o tânără ce i-ar putea deveni o bună prietenă, deşi turuie mai ceva ca motorul maşinii ei învechite. Observă cu stupoare câtă asemănare poate exista între Dee şi fratele ei referitor la înfăţişare. Nu poate să nu admită că sunt de-a dreptul superbi şi aşa de aproape...ba nu! sunt chiar perfecţiunea întruchipată! Totuşi, caracterele lor sunt atât de diferite, ca de la cer la pământ, fiindu-i greu să-şi închipuie cum de aceştia sunt fraţi, şi încă gemeni!

"Am încercat să mă abţin, dar tot am izbucnit în râs.
- Ţi-a luat cheile?
S-a întors încruntat spre mine.
- Nu mi se pare amuzant.
- Ai dreptate, am râs. E de-a dreptul comic.
Daemon mi-a aruncat o privire rea. Mi-am încrucişat braţele.
- Îmi pare rău, însă. Nu pot să-ţi accept scuzele nu tocmai sincere.
- Nici măcar când vezi că îţi spăl maşina?
- Nici. Am zâmbit când l-am văzut cum îşi îngustează ochii. S-ar putea să nu mai vezi niciodată cheile alea.
- Şi uite cum s-a dus naibii planul meu. Fără să vrea, în colţul gurii i s-a ivit un zâmbet."

Aflându-se mai mereu prin preajma celor doi, în special a lui Daemon, Kat are parte de numeroase momente imprevizibile, altele plăcute, altele nu. Se nimereşte numai în situaţii ciudate, ce o pun serios pe gânduri, întrebându-se constant dacă totul este chiar real sau este doar în mintea ei. Nemaipunând la socoteală faptul că Daemon pune paie pe foc şi o face să creadă că doar îşi închipuie lucrurile acelea, când, de fapt, adevărul este altul. Ceva ce ea n-ar trebui să ştie şi, pentru binele tuturor, ar trebui să fie fată isteaţă şi să se ţină la distanţă de ce n-o interesează în mod direct. Dar, se putea ca ea să asculte ceva din tot ce-i îndruga Daemon acolo? Ei bine, nu! Curiozitate învinge de fiecare dată.

"- Ştii ce am crezut eu întotdeauna? a zis el cu o voce caldă. [...] Am ajuns la concluzia că în general oamenii frumoşi, adică cei cu adevărat frumoşi, şi pe dinăuntru şi pe dinafară, nu sunt niciodată conştienţi de efectul pe care îl produc."

Astfel că, într-un moment absolut terifiant nu doar pentru ea, tânăra este salvată de către Daemon şi, într-un sfârşit, descoperă secretul lui, al lui Dee şi al celor ca ei. Contrar aşteptărilor, atât ale lui Black, cât şi alelor noastre, Kat reacţionează destul de bine la informaţiile primite, încercând să proceseze tot ce a aflat în acel moment decisiv. Nu era teama, cât era firul de entuziasm pentru a descoperi mai multe despre cel din faţa ei.

Acum, ştiind ce fel de fiinţe sunt fraţii, dar şi mare parte a populaţiei a micului oraş, Kat are de gând să lupte cot la cot cu aceştia împotriva arumilor, care sunt iremediabil atraşi de urmele lăsate de luxeni pe oameni. Luxenii sunt o specie extraterestră ce pot manipula după bunul plac lumina. Ei înşişi, în forma lor adevărată, sunt o formă a luminii. Pe lângă acestea, luxenii pot avea diferite alte abilităţi, la unii fiind mult mai conturate decât la alţii. Arumii, în forma lor naturală, sunt un fel de fum negricios, chiar întunericul, care nu au alt scop decât să fure abilităţile luxenilor atunci când prind ocazia. Dar vă las pe voi să aflaţi de ce sunt în stare aceste creaturi extraterestre.

Katherine Swartz pare genul timid, ascultătoare, mereu la locul ei, care ar face orice pentru cei de care-i pasă, indiferent dacă îi cunoaşte de o viaţă sau de câteva zile. Dar când îi sare ţandăra, ei bine, atunci să te fereşti din calea "gheruţelor ei" de pisicuţă.

"- Mda, am un blog.
- Cum se numeşte blogul tău?
- Nu e treaba ta, am spus cu un zâmbet dulce.
- Interesant nume. A răspuns la zâmbetul meu cu un fel de rânjet. Şi despre ce e blogul tău? Tricotat? Puzzle-uri? Despre singurătate?"

Nu poate să înţeleagă de ce Daemon încearcă s-o îndepărteze de sora lui, când ea n-a făcut absolut nimic care să o rănească. Este sătulă de atitudinea lui josnică, pe care o manifestă faţă de ea, sfidând-o şi umilind-o cu fiecare ocazie, iar, pe lângă toate acestea, de parcă nu erau de ajuns, o atracţie necruţătoare şi o curiozitate acerbă o îmbie spre el, deşi se comportă ca un nemernic atunci când se află prin preajma ei si sunt "încolţiţi" de prezenţa celorlalţi, fie că e vorba doar de sora lui sau de restul lumii.

"- Nici unul dintre noi nu poate să controleze perfect ceea ce putem face. Unii au multe probleme cu capacităţile astea.
- Tu poţi?
- Da, eu sunt grozav."

Daemon Black. Sexy. Arogant. Nemernic. Ironic. Misterios. Amuzant. Hmm..modest?! De fapt, extrem de "modest", aş putea adăuga. Brunet şi cu nişte ochi verzi superbi. Ei bine, cam acesta este Daemon Black. Tipul acesta ar trebui interzis pentru frumuseţea pe care o debordă! Este genul acela care-ţi taie respiraţia, care-ţi induce o stare de leşin la propriu, nu doar la figurat, care-ţi trimite fiori pe şira spinării doar cu o privire, care te face să-ţi uiţi cuvintele înainte să deschizi gura şi să te bâlbâi mai ceva ca atunci când o mulţime este cu ochii pe tine, aşteptând să îndrugi ceva acolo măcar pentru amuzamentul lor, dacă nu altceva.

"- De ce eşti tu aşa nemernic? Am rostit cuvintele aproape fără să-mi dau seama.
- Fiecare trebuie să fie bun la ceva, nu?"

Bineînţeles că, deşi pare întruchiparea perfectă a unui "zeu", are şi un caracter "pe măsură". Totuşi, atitudinea pe care ne-o aruncă în faţă este doar de faţadă, de cele mai multe ori, lăsându-ne cu impresia unui nemernic, care nu face decât să o "rănească" pe Kitten, atunci când deschide gura.

Am adorat legătura sinceră care a început să se înfiripe uşor, uşor între cei doi, deşi aveau mare grijă să se ferească unul de altul, să se distanţeze, dar, totodată, să-şi caute compania neîncetat. Amândoi erau conştienţi de ce simţeau unul în preajma celuilalt, chiar dacă n-o spuneau cu voce tare. Doar nu degeaba se spune că gesturile fac cât toate cuvintele ce ar fi trebuit spuse la momentul potrivit.

Am apreciat şi faptul că lectura decurge cât se poate de rapid, uşor şi armonios, autoarea având un stil atât de natural în redarea replicilor delicioase dintre personajele noastre, încât te lasă cu o acută impresie a prezenţei tale la faţa locului. Pasajele descriptive, dar şi cele narative, nu-ţi induc acea stare de plictiseală atunci când treci prin ele, ci te îmbie tot mai mult să te pierzi în lumea palpitantă ţesută cu atâta măiestrie în jurul eroilor noştri, Katy şi Daemon.

Recomand din tot sufletul acest volum!

 

Nota mea: 5/5

 

Premiile Liebster #2

    Mulţumim din suflet Angelei de pe blogul The land of books pentru această nominalizare! A doua la număr! Suntem extrem de surprinse şi încântate să primim acest premiu pentru a doua oară!>:D<

Regulile acestui tag sunt următoarele:

1. Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
2. Răspunde la toate întrebările primite;
3. Nominalizează 11 bloggeri;
4. Formulează 11 întrebări la care ei să răspundă;
5. Nu ai voie să-l nominalizezi pe blogger-ul care te-a nominalizat deja;
6. Trimite-le link-ul bloggerilor numiți printr-un comentariu, pentru a-i anunța de TAG.

Întrebări primite de la Angela:

1.Ce te-a determinat să te apuci de blogging? Unde ai auzit pentru prima dată de asta?

   Simona: Prima dată am lucrat ca traducător pentru câteva fan ficuri şi mi-a plăcut foarte mult această lume a bloggingului aşa că am decis să pun un blog pe picioare în wordpress prima dată, dar nu prea mai aveam timp să scriu pe el, aşa că împreună cu o persoană dragă mie la vremea respectivă acum câţiva ani am creeat acest blog, iar între timp le-am cunoscut pe Laura, Andreea şi Lexy şi am rămas împreună!:D

    Andreea: De vreo doi ani şi ceva, tot urmăream diverse blogguri, cele mai multe despre cărţi. Deja aveam în minte să am şi eu propriul loc în blogosferă, dar mereu dădeam înapoi. Asta până când, într-o zi, mai exact anul trecut în apropiere de Săptămâna Altfel, Laura m-a întrebat dacă aş dori să postez timp de o zi pe blogul lor. Fetele s-au gândit să încerce o "altfel de săptămână", dorind să ofere şansa unui cititor de a fi blogger pentru o zi. Ca urmare de la acea zi, pe data de 13 mai 2014 m-am trezit bloggeriţă printre fetele acestea absolut minunate la care am ajuns să ţin foarte mult. Şi nu regret nicio clipă!

    Laura: Îmi place să citesc şi totodată să spun tuturor despre ceea ce am citit, ce emoții m-au încercat şi ce am simțit atunci când am lecturat-o.

    Lexy: Iniţial, pasiunea pentru lectură m-a determinat să îmi creez un blog. Mai târziu, pasiunea pentru scris a devenit o prioritate. Nu mai ţin minte data exactă, dar se întâmpla în 2011.

2.Cât de mult cheltui, în medie, pe cărți în fiecare lună?

    Simona: Din păcate nu prea cheltui pentru că prioritizez banii în funcţie de materialele pentru învăţare, dar când voi fi pe salariul meu mi-ar place să cheltui câte 200 de lei lunar pentru cărţi, acesta ar fi visul meu!:)

    Andreea: Din păcate, nu îmi cumpăr cărţi aşa de des pe cât mi-aş dori. N-am alţi sponsori care să mă susţină, înafară de propria-mi persoană.

    Laura: Cam 50-60 lei dar dacă mai apar noutăți pe care le vreau, le iau şi gata.

    Lexy: În ultima vreme am început să apelez la bibliotecă şi mai ales la kindle, aşadar nu prea mult. Dar am avut perioade în care cheluiam în jur de 100 de lei lunar.

3.Ce carte/cărți ai recomanda oricui și oricând?

     Simona: Depinde de persoană, eu nu prea recomand cărţi, ci îmi place mai mult să întreb cam ce genuri de cărţi atrag persoana respectivă şi în funcţie de asta mă uit prin bibliotecă şi văd ce îi pot recomanda.

    Andreea: Seria "Alina Marinescu" de Monica Ramirez. La naiba, chiar trebuie să puneţi mâna pe ea! "Rephelimii" Simonei Stoica. Luaţi-vă soarta în mâini şi acceptaţi provocarea! Seria "Academia Vampirilor" de Richelle Mead. O poveste despre prietenie, iubire şi sacrificiu cum n-aţi mai văzut! "Încă o dorinţă" de Andres. Miracolele ni se pot întâmpla şi nouă, nu doar Anei! Şi ar mai fi multe altele care merită!

    Laura: Eiiiii.... nu aş recomanda doar o carte, ci multe, printre care: Seria Divergent, Seria Academia Vampirilor, Seria Vampirii din Morganville, P.S. Te iubesc, Fericirea mea etşi tu, Fericirea începe azi, şi mai sunt multe.

    Lexy: Nu există o singură carte sau o selecţie de cărţi pe care să le recomand oricui. Nu există aşa ceva, cărţile trebuiesc recomandate în funcţie de fiecare persoană în parte. Recomand destul de rar o carte anume, dar atunci când o fac ştiu sigur că e pe gustul persoanei respective.

4.Care este editura ta preferată și de ce?

     Simona: Îmi place Editura Trei pentru că nu te lasă prea mult să aştepţi după următorul volum din serie şi au o gamă variată de titluri pentru toate gusturile! O recomand cu drag!

    Andreea: Lira este una dintre "ramurile" editurii Literă, iar romanele încântătoare ale colecţiei "Cărţi Romantice" sunt cele care m-au îmbiat să mă pierd printre paginile pline de mister, de secrete cutremurătoare, de sacrificii şi de intrigi ţesute cu atâta măiestrie, pagini pline de umor, de ironie, de pasiune şi, în special, de dragoste.

    Laura: Nu am o editură preferată. Toate sunt bune atâta timp cât îmi oferă ceea ce îmi doresc: cărți bune.

    Lexy: Nu am o editură preferată.

5.Dacă ai avea ocazia de a rescrie finalul unei cărți citite de tine, care ar fi aceea? 

    Simona: Poate "Crimă şi pedeapsă" aş face finalul puţin mai dulce, deşi cred că simbolismul lui este extraordinar, aş fi vrut puţin mai mult romantism ce să fac dacă îmi plac câteodată finalurile siropoase!:D

    Andreea: "Alias Grace" de Margaret Atwood. Mi-ar fi plăcut ca doctorul să rămână cu ea!

   Laura: Aş vrea să schimb finalul la Divergent(Experiment) :(

   Lexy: Deşi probabil mulţi mă vor ură pentru asta, aş schimba sfârşitul seiriei Academia Vampirilor. Chiar şi după atâta timp nu am putut trece peste despărţirea lui Rose de Adrian :))

6.Top 5 cărți citite anul acesta?

     Simona: Salvezi vieţi sau sprijini pereţi, Regatul furtunilor, Cei doi domni din Bruxelle, Cartea de Biologie şi Cartea de chimie. Anul acesta a fost precar în lecturi datorită bacului şi admiterii, dar sinceră să fiu acestea intră în top 5.

    Andreea: Nu prea îmi place să fac top-uri, dar o să încerc. Hmm.."Alina Marinescu" de Monica Ramirez (nu e doar o carte, dar chiar nu pot să aleg!), "Provocarea" de Simona Stoica, "Obsidian" de Jennifer L. Armentrout, "Încă o dorinţă" de Andres şi "40 de zile" de Chris Simion.

    Laura: Poate top mai multe cărți citite anul acesta. Nu prea pot, toate au avut ceva special. Dar amintesc: Obsidian, Opal, Onix, Te Aştept, Îndrăzneşte să iubeşti, Te doresc, Reatul umbrelor....

    Lexy: Love, in English de Karina Halle, Strania călătorie a domnului Daldry de Marc Levy, Rock Chick Revolution de Kristen Ashley, O soţie potrivită pentru un marchiz de Sarah MacLean, A Different Blue de Amy Harmon.

7.Ți s-a întâmplat vreodată ca ecranizarea unei cărți să ți se pară mai bună decât cartea în sine? Dacă da, despre ecranizarea cărei cărți este vorba și ce te-a făcut să ajungi la această concluzie?

     Simona: Sincer nu mi s-a întămplat asta până acum.

    Andreea: Dacă da, despre ecranizarea cărei cărți este vorba și ce te-a făcut să ajungi la această concluzie? Până acum nu mi s-a întâmplat. 

    Laura: Nu mi s-a întâmplat încă să văd că filmul este mai bun ca şi cartea.

  Lexy: Da, iar primul exemplu ce îmi vine în minte e „cea de-a 16-a lună”

8.Care sunt blogurile pe care le urmărești cel mai mult?

     Simona: În ultima vreme nu prea am avut timp să urmăresc pe nimeni, dar cu drag intru pe blogul Literatură pe tocuri, Walking on Letters şi multe altele pe care le veţi găsi nominalizate la finalul acestui post, dar şi al postului trecut cu Premiile Liebster.

    Andreea: "Literatură pe tocuri", "Walking on Letters", "Madalina's Books", "Reader's Republic", "Cărţi nemuritoare", "Andreea Păunescu - Din dragoste pentru carti", "Din dragoste pentru cărţi" etc.

    Laura:  Mythical Books, Anddeea, Literatură pe tocuri, The land of books, Bibliophile Mystery.

    Lexy: Nu urmăresc nici un blog în mod special, aşa că nu pot nominaliza doar câteva.

9.Ce îți place cel mai bun la un blog de carte? Ai vreun tip de postare preferată?

     Simona: Îmi plac recenziile sincer ador să citesc recenzii care să mă intrige!

    Andreea: Recenziile, recomandările şi tag-urile! Nu am o preferinţă anume. Sau poate că am putea include doar recenziile aici. Sunt unele persoane care scriu nişte recenzii de-a dreptul minunate!

    Laura: La un blog de carte îmi plac mult citatele, imaginile care sunt uneori asociate cu recenziile, recomandările şi stilul diferit al fiecăruia.

    Lexy: Cel mai mult îmi plac poştăriile în care sunt comparate diferite cărţi, sau diferate personaje, deşi în ultima vreme nu am mai întâlnit asemenea articole.

10.Cum consideri că ar trebui să arate o recenzie reușită?

     Simona: Fiecare blogger are un mod unic de a scrie o recenzie, îmi place să citesc recenziile unei cărţi pentru că sunt intrigată în mod diferit şi consider că asta e frumuseţea bloggingului, unicitatea fiecăruia.

    Andreea: Cred că ar trebui să conţină subiectul cărţii mai pe scurt, fără prea multe spoilere, prezentarea personajelor principale şi ce te-a atras la ele sau ţi-a displăcut, punctele slabe şi forte ale poveştii şi impresiile tale după ce ai terminat de citit. Dar, toate să fie îmbinate într-o manieră cât mai personală, cât mai obişnuită, astfel încât să transmiţi ce sentimente te-au acaparat în timpul lecturii şi să- i atragi pe cititori să încerce cartea respectivă.

    Laura: O recenzie reuşită este cea fără spoilere şi cu citate superbe.

    Lexy: Trebuie să conţină date despre carte, câteva informaţii despre acţiune pe care nu le poţi înţelege din descrierea cărţii şi o doză sănătoasă de impresii originale şi sincere. Cel mai mult urăsc recenziile pline de sintagme clişeice ori care dau o groază de spoilere.

11.Preferi să citești dimineața devreme sau noaptea târziu? De ce?

     Simona: Dimineaţa devreme sunt prea adormită, iar noaptea târziu prea obosită aşa că nu aleg variantele acestea.

    Andreea: Depinde în ce stare mă aflu şi depinde de cartea respectivă. De cele mai multe ori citesc până noaptea târziu, deoarece este mai linişte şi parcă rezonez ceva mai mult cu povestea din carte.

    Laura: Citesc când pot şi când am puțin timp liber. Nu contează în ce parte a zilei este. O carte se poate citi oricând.

    Lexy:  Ambele :)) din păcate am prostul obicei de a începe cărţile după-amiaza, iar dacă mă prind cu adevărat nu mă las până nu termin lectura. S-a întâmplat să mă apuc de o carte înainte de culcare şi să mă opresc din citit spre dimineaţă.

Nominalizările noastre sunt:

1)  Where the rain falls

2) Pagini de zi si de noapte

3) Pălărisme

4) What's with China

5) Yuki Black's Library

6) Life with your books

7) The Club of Serial Readers

8) My Bookish World

9) The beauty of books

10) Life is but a dream

11) I just want my fairytale

Întrebările noastre:

1. Unde preferaţi să citiţi o carte?
2. Ce ţară aţi vrea să vizitaţi şi de ce?
3. Dacă ar fi să calatoriți în timp, în ce poveste ți-ai dori să apari?
4. Romane polițiste sau horror? De ce?
5. Prietenii tăi apropiaţi citesc?
6. Ce impresie ţi-au lăsat persoanele din spatele blogului Shattering Words?
7. Cu ce personaj masculin/feminin crezi că ai putea fi prieten/prietenă bună?
8. Ai vrea să te apuci să scrii o carte/poveste/poezie şi să o publici?
9. Ne poţi face un top 5 filme şi top 5 seriale pe care le recomanzi?
10. Care este anotimpul tău preferat?
11. Care este autorul tău preferat? Ce carte ai citit prima dată de la el? 

Concurs Mozaic!

Atenție! Vă rog frumos să nu mai postați pozele din această postare în grupuri pe facebook, pentru ca alții să ghicească în locul vostru! Rostul concursului este de a vă distra ghicind de a nu renunța dacă nu vă iese. Şi eu am participat la astfel de concursuri şi pentru o copertă îmi băteam capul mult. Dar nu mă lăsam! Nu vreau ca nici voi să vă dați bătuți! Astfel dacă mai găsesc aceste poze postate pe grupuri voi anula răspunsurile participantului/răspunsul care a fost ghicit de altcineva! 

Deoarece am observat că vă plac concursurile, v-am pregătit o surpriză. Sperăm să vă placă şi să participaţi în număr cât mai mare.

Ce trebuie să faceţi?

Nimic mai simplu: ghiciţi coperta.

Vor fi trei imagini care vor avea câte 10 părţi de coperţi de la trei edituri diferite. Printre ele se află şi cărţile pe care le veţi primi dacă veţi câştiga.

    Lăsaţi răspunsul într-un comentariu la această postare!

Reguli:

Premiul 1 va consta în două cărţi, surpriză şi le va primi unul dintre cei care vor ghici toate coperţile.

Premiul 2 va avea o carte + câteva semne de carte şi va ajunge la unul dintre cei care va ghici jumătate din coperţi.

Premiul 3 va primi o carte şi va ajunge la unul dintre toţi cei care participă.

 

Pentru acest prim mozzaic puteţi căuta aici: Leda Books şi aici Grupul Corint.

Pentru aceste cărţi puteţi căuta AICI şi AICI.

Puteți căuta AICI. 

Mult succes! Concursul se încheie pe data de 14 septembrie! Mult succes tuturor! 

Premiile Liebster

Suntem foarte entuziasmate şi dorim să-i mulţumim lui Lupu Diana (Anddeea) de pe blogul Vise pierdute între stele pentru această bucurie! Faptul că ne-a nominalizat la aceste premii, înseamnă enorm pentru noi, pentru că s-a gândit la noi! Mulţumim!>:D<

Regulile Premiilor sunt cele de mai jos:


- Mulţumeşte-i persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
- Răspunde la toate întrebările primite;
- Nominalizează 11 bloggeri;
- Formulează 11 întrebări la care să răspundă cei nominalizaţi de tine;
- Nu poţi nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
- Trimite-le nominalizaţilor un link la postarea în care i-ai numit, pentru a-i informa.

1.Te-ai gândit vreodată să faci vlogging?

Lexy: Da, chiar de multe ori, însă nu am reuşit să duc până la capăt ideea.

Andreea: Nu şi nici nu cred că o s-o fac prea curând. Vedem ce o să se mai întâmple până la acel moment.

Laura: Nu

Simona: Da m-am gândit, dar am ajuns la concluzia că timpul nu-mi va fi niciodată prieten dacă m-aş apuca de asta. 

2.Care este genul tău preferat de muzica?

Lexy: Rock, în toate formele şi subgenurile sale.

Andreea: Nu am un gen anume pe care să-l ascult. Depinde de melodie şi de ce îmi transmite ea. Când sunt la diverse petreceri, se subînţelege că sunt obligată să ascult cam orice. :))

Laura: Să fiu sinceră îmi place aproape orice sună bine dar exclus manelele şi populara

Simona: Îmi place muzica pop, rock, chiar şi clasică ascult cu plăcere de multe ori. Pot trece de la o extremă la alta în ceea ce priveşte muzica.

3.Despre ce îţi place să scrii cel mai mult?

Lexy: Nu ştiu cum să răspund la întrebarea asta. În general scriu despre orice mă inspiră, deşi în utlima vreme am abandonat hobby-ul. Dar ca să dau totuşi un răspuns, cel mai mult îmi place să scriu despre prorpiile mele trăiri şi experienţe.

Andreea: Despre speranţă, prietenie şi dragoste.

Laura: Ador să scriu despre filmele şi serialele pe care le urmăresc, despre cărţile pe care le citesc şi îmi place să le recomand tuturor. Poate, poate mai reuşesc să conving pe cineva că merită să citească, că este plăcut să intri în lumea frumoasă a cărţilor 

Simona: Despre cărţi, filme şi seriale, dar când sunt într-o stare anume îmi place să scriu mici pasaje şi chiar poezii.

4.Care sunt planurile tale de lectura pentru luna asta?

Lexy: Nu am aşa ceva :)) mintea îmi spune să repet pentru anul şcolar care se apropie, inima îmi spune să revizuiesc lista de pe goodreads.

Andreea: Bună întrebare! Nici măcar eu nu ştiu încă, deşi luna este cam pe terminate. Posibil să continui seria "Lux" de Jennifer L. Armentrout cu cel de-al doilea volum.

Laura: Planurile mele de citit pe luna aceasta sunt cam exagerate, având în vedere că suntem trecuţi de jumătatea lunii. Vreau să termin Jocurile destinului şi apoi să citesc El a ales şi Scrisori către îngeri. 

Simona: Nu-mi fac planuri de lectură pentru că sunt conştientă că nu mă voi ţine de ele:)).

5.Ai vrea sa participi la Summer read-a-thon'ul de pe blogul Anddeea?

Lexy: Mi-ar plăcea, însă nu l-am putea duce până la capăt.

Andreea: Mi-ar fi plăcut, dar am trecut printr-o perioadă mai ciudată şi n-aveam chef mai deloc de citit. Poate data viitoare.

Laura: Da. Mi-ar fi plăcut să particip la Summer read-a thon'ul de pe blogul Anddeea dar cred că este cam târziu, poate vara viitoare. 

Simona: Ar fi o plăcere să fac asta, dar din păcate timpul nu-mi permite.

6.Ce hobbyuri ai?

Lexy: Exceptând lectura, îmi petrec timpul liber scriind, făcând jogging şi ieşind cu prietenii. Clişeic, ştiu :).

Andreea: Îmi place să desenez, deşi am cam abandonat această activitate în ultima perioadă. Şi nu ştiu dacă se pune şi coloratul unghiilor. La fel ca şi la desen, mă relaxam făcând diverse modele pe unghii, unele mai reuşite, altele nu, dar îmi plăcea.

Laura:  În afară de citit??? Îmi place mult să fac fotografii, drumeţii, călătorii, să vizitez locurile frumoase din ţara noastră.

Simona: Îmi place să citesc, să mă uit la seriale, la filme, să mă plimb cu prietenii, să ies la o terasă/cafenea, să ascult muzică şi să stau cu animăluţele mele.

7.Prietenii tăi sunt cititoti fideli al blogului pe care îl deţii?

Lexy: Jumătate din ei nici măcar nu ştiu că am un blog, iar cealaltă jumătate cred că a intrat odată, maxim două ori din curiozitate. Dar punând la socoteală faptul că colegele mele de blog îmi sunt şi prietene, da, aş spunea spune că sunt fidele blogului :))

Andreea: Nu chiar, dar îl urmăresc să vadă ce-am mai făcut pe acolo. :))

Laura:  Unii da alţii nu. Greu mai găseşti oameni la care să le placă să citească.

Simona: Sincer nu ştiu ce fac ei, dar dacă nu e aşa atunci o să mă supăr! Glumesc eu cred că da prietenii mei ne urmăresc. 

8.Ce îţi place cel mai mult la blogurile pe care le urmăreşti?

Lexy: Nu am un anumit lucru pe care să îl îndăagesc.

Andreea: Recenziile! Unele persoane chiar ştiu să te prindă în plasa lor.

Laura: Îmi place felul în care unii blogari se dedică "trup şi suflet" pentru a realiza postările.

Simona: Aspectul! Ştiu...poate sunt superficială, dar îmi place ca un blog să arate drăguţ, să nu trebuiască să-mi iau ochelari de soare când mă uit la ele pentru că străluceşte de prea multă culoare, dar nici să mă deprim într-un decor fad şi întunecat. Caut un echilibru! Şi dacă nu-l găsesc nu prea îmi place.

9.Motto'ul după care te ghidezi în viaţă e...

Lexy: Nu e un motto, mai mult un reminder pe care îl revizuiesc constant: Hell is empty and all the devils are here.

Andreea: N-am aşa ceva. Sau poate că există, dar nu-mi dau seama în clipa asta. Mă înţelegeţi voi. :))

Laura: "Învaţă din trecut, trăieşte în prezent şi planifică-ţi viitorul"

Simona: Cariera nu-ţi va întoarce niciodată spatele, chiar dacă eşti supărată pe ea.

10.Dupa ce criterii îţi organizezi cărţile?

Lexy: Preferinţe. Cărţile favorite au un loc special :))

Andreea: După edituri, în mare parte. Apoi, în funcţie de mărimea lor şi de copertă (cartonată sau nu).

Laura: După Edituri şi după cum mi-au intrat la suflet.

Simona: Nu am aşa ceva.

11.Ai un sfat legat de blog pentru mine?

Lexy: Ai un blog frumos, ţine-te de el în continuare şi nu renunţa niciodată la ceea ce iubeşti! :)

Andreea: Observ că te descurci. Nu-mi trece niciun sfat deocamdată prin cap. O să te anunţ, dacă e ceva! Îmi place mult că te dedici blogului tău şi ador iniţiativele întreprinse. Succes în continuare!

Laura: Nu cred că ai nevoie de sfaturi de la mine. Faci o treabă bună. Te felicit!

Simona: Continuă ceea ce faci, pentru că se vede că-ţi place şi ar fi păcat să renunţi acum sau în viitor!

Nominalizări:

1) Fetelor de pe Literatură pe tocuri.

2) Crina de pe Reading Addict.

3) Fetelor de pe Walking on Letters.

4) Diana de pe Dreams have wings.

5) Adela de pe Vanilla Moon Books.

6) Simona de pe Secretele Cărţilor.

7) Lissa de pe Lissa's Corner.

8) Mădălina de pe Madalina's Books.

9) Ely de pe Cuvinte Vrăjite.

10) Laurenţiu de pe Mellow.

11) Alexandra de pe Alexandra's Bookshelves.

Întrebări pentru cei nominalizaţi: 

1. Dacă ar fi să recomandaţi o carte sau mai multe, cu care ne-aţi tenta în fiecare lună a anului? 

2. Cartea preferată şi de ce? 

3. Ai descoperit vreo melodie preferată în cărţile citite? Care sunt acelea? 

4. În lumea cărei cărţi, ai dori să te aventurezi? 

5. Locul preferat în care citeşti?

6. Înafară de citit, ce altceva îţi mai place să faci?
7. Cuplul de personaje preferat şi de ce?
8. Una dintre cărţile preferate ce a fost şi ecranizată. Ce impresie ţi-a făcut filmul?
9. Un citat preferat dintr-o carte?
10. Prima carte citită?
11. Ce impresie ţi-a făcut blogul nostru?

Câştigător concurs!

Câştigătorul este Mirica Mirela! Felicitări! Te rog să-mi trimiți toate datele tale pe adresa de e-mail simonik_simo13@yahoo.com. Ai la dispoziţie o săptămână altfel voi extrage alt câştigător! 

Cioburi de stele (Constelaţii #1) - Amie Kaufman&Meagan Spooner (recenzie)

Autori: Amie Kaufman&Meagan Spooner
Editura: Trei
Apariţie: 2014
Pagini: 480

Trei lumi. Trei poveşti de iubire. Un singur duşman.

Icarus e o uriaşă navă spaţială care călătoreşte prin hiperspaţiu cu viteză superluminică. Icarus explodează, iar Lilac LaRoux (fiica celui mai bogat om din univers) şi Tarver Merendsen (care, la doar 18 ani, este deja erou de război) sunt singurii supravieţuitori. O navetă de salvare îi duce pe o planetă pustie, unde găsesc o formă ciudată de viaţă ("fiinţele şoptitoare"), supusă unui experiment secret condamnabil, iniţiat de tatăl lui Lilac. Totul se schimbă după ce Lilac şi Tarver dezleagă misterul "fiinţelor şoptitoare" şi află că ar putea fi salvaţi. Dar nu vor mai fi niciodată aceiaşi tineri care au păşit cândva pe planeta pustie.

"O aventură palpitantă în spaţiul cosmic." - Kirkus Reviews

"Nu ştiu cine sau ce ne urmăreşte, dar îmi dau seama că floarea este un dar de la fiinţele misterioase. Nu ştiu ce intenţii au ele, dar ştiu ce înseamnă acest dar pentru mine. Nu sunt singură. Poate că n am fost niciodată. Nici măcar când am intrat în măruntaiele navei. Acele fiinţe şoptitoare îmi citesc gândurile. Citesc în sufletul meu."

Gândurile mele

Mulţumesc Editurii Trei pentru şansa de a citit această carte minunată!

(O puteţi găsi aici şi în toate librăriile online!)
 

" … lumea noastră, vieţile noastre sunt reduse la un pumn de cioburi de stele, într-un colţ îndepărtat de spaţiu. ”

 

Emoţionant, amuzant, plin de mister şi de răsturnări de situaţie, Cioburi de stele a devenit destul de repede unul dintre romanele mele preferate. Pas cu pas, datorită stilului lejer şi asemănător al celor două autoare, pătrundem într-o lume absolut fascinantă, imprevizibilă, revitalizantă chiar, în care elementele naturii se întrepătrund într-un mod unic şi ciudat, un joc rapid, şocant şi ireversibil. O lume presărată în pasaje descriptive bogate în detalii semnificative, dialoguri ce fac deliciul cititorilor şi personaje realiste, atât de aproape de normalitate, ce ne oferă şansa de a simţi şi de a vedea, prin intermediul fiecăruia, cum şi în ce fel fac faţă situaţiilor neprevăzute ce li se ivesc în cale.

Povestea debutează cu o petrecere fastuoasă, ce are loc pe Icarus, cea mai mare navă spaţială construită vreodată, aceasta aparţinând de drept companiei LaRoux Industries, deţinută de cel mai bogat şi influent om din galaxie. Printre numeroasele chipuri ce-şi fac loc printre paşi de dans şi tăvi plutitoare ce abundă de mâncare şi băuturi, se remarcă tânărul comandant Merendsen. Datorită isprăvilor sale curajoase şi nebuneşti, la numai 18 ani, Tarver devine erou de război şi primeşte titulatura de maior. Deşi este un tânăr de condiţie săracă şi nu prea ar avea ce căuta la asemenea manifestaţii ale lumii bune, care-i displac profund, noul statut îl obligă, într-o oarecare măsură, să intre în rândul acestor bogătani ce-l amuză cu ţinutele lor înzorzonate în tandem cu moda.

 

"Imaginea diurnă cu cer, soare şi nori, oferită de ferestrele panoramice, îşi schimbă treptat culoarea — auriu, portocaliu, trandafiriu — şi în final se transformă într-o imagine nocturnă cu cer înstelat mai strălucitor decât s-ar vedea de pe orice planetă. De pe Corint nu se pot vedea stelele, doar licărul rozaliu al luminilor oraşului care se reflectă într-o atmosferă şi imaginile holografice ale artificiilor de pe cer."

 

Un alt personaj care îţi trezeşte o curiozitate acerbă de cum îi captivezi privirea inteligentă în a ta, este domnişoara LaRoux, cea mai bogată fată din Univers, care are parte de tot ceea ce îşi doreşte din partea tatălui ei excesiv de protectiv. La o primă impresie, Lilac pare genul de adolescentă răsfăţată, arogantă, care duce o viaţă absolut perfectă, fără nicio grijă, obişnuită să bată doar din palme ca totul să iasă aşa cum vrea ea, ca lumea întreagă să fie la picioarele ei, făcându-i pe plac, indiferent de consecinţe. Dar, sub acest înveliş de "prinţesă" încrezută, nepăsătoare la vieţile celorlalţi, se ascunde o tânără sufletistă, cu simţul umorului, care regretă, de fiecare dată, faptul că trebuie să-i umilească pe cei care nu vor decât să o cunoască mai bine.

 

"Nu mă descurc bine deloc. Mă simt ca o păpuşă din cârpe, fără coloană vertebrală, dar cu pantofi asortaţi."

 

Momentul în care privirile tinerilor se intersectează, între cei doi începe să se creeze o legătură invizibilă ce-i atrage instantaneu unul spre celălalt. Mânaţi de o reală curiozitate şi o senzaţie ciudată, aceştia ajung să şadă pe scaune alăturate şi să schimbe câteva vorbe ca şi cum s-ar cunoaşte de multă vreme. Pentru clipe bune, Tarver şi Lilac poartă o discuţie lejeră, simplă, chiar monotonă, fără artificii care să-l impresioneze pe celălalt, se comportă natural, ca şi cum ar fi doar doi străini ce abia acum au avut ocazia de a se cunoaşte, deşi tânăra ştia prea bine care sunt originile comandantului. Niciunul nu simte nevoia de a mărturisi cine este cu adevărat, aşa că lasă ca totul să vină de la sine, bucurându-se sincer de compania celuilalt.

 

"Nu pot să nu-mi iau gândul de la ea. I s-a părut amuzant să se distreze pe seama mea în faţa prietenelor ei?"

Dar, această "amiciţie", această voie bună, nu durează prea mult, conjuncturile în care se află amândoi trezind-o la cruda realitate pe Lilac şi aducându-i aminte că nu fac parte din aceeaşi categorie socială, indiferent câte medalii ar fi câştigat cel de lângă ea. Ştia că a fost o greşeală din partea ei să se lase dusă de val şi să-i dea impresia că este disponibilă să îşi piardă timpul cu el, oferindu-i speranţe deşarte. Astfel că, după doar trei zile de la petrecere, cei doi se regăsesc din nou, Lilac aflându-se în compania prietenelor ei, iar Tarver purtând o discuţie cu unul dintre camarazii săi. Nu este o revedere prea plăcută, mai deloc, aş putea spune

 

Nedorind să-şi pericliteze aşa-zisa reputaţie în faţa verişoarei şi a gardei sale de corp, domnişoara LaRoux are mare grijă ca Tarver să afle care este identitatea ei şi că niciodată nu s-ar preta să devină prietenă cu cineva de condiţia lui, spre amuzamentul prietenelor ei. De ochii lumii şi a celor care o cunosc, tânăra îşi joacă rolul la perfecţie, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori. Ştia prea bine ce s-ar întâmpla dacă tatăl ei ar afla că ea i-ar fi permis comandantului Merendsen să se apropie mai mult decât trebuia.

 

"Până la urmă, mi se face milă de ea.
- Vrei să te odihneşti puţin? o întreb eu uitându-mă pe furiş să văd cât mai e până apune soarele. N-aş vrea să ne prindă noaptea prin pădure. Mi-e şi-aşa destul de greu s-o trag după mine pe fata asta răsfăţată. Tot ce ne-ar lipsi e să-şi rupă vreun picior.
Ea se gândeşte puţin, apoi clatină din cap, încercând să-şi aranjeze părul cu mâna.
- Dar unde să mă aşez?
Să te aşezi? Oh, ce mă bucur că ai întrebat! Am în buzunar un şezlong confortabil pe care l-am adus special pentru Alteţa Voastră.
Mă abţin s-o spun cu voce tare şi strâng din buze."
  
 

 

Bineînţeles că o umilinţă în public nu vine niciodată singură! Ce a putut să urmeze după, este de-a dreptul colosal şi cam greu de imaginat, dar nu imposibil. Icarus, nava cu o capacitate de 50.000 de oameni, explodează aparent fără niciun motiv concret şi ajunge să cadă de pe propria orbită pe o planetă terraformată, dar abandonată, nefiind populată de către absolut nicio fiinţă umană. Singurii supravieţuitori dintre miile de suflete nevinovate sunt doar Lilac şi Tarver care reuşesc, datorită fetei, să se salveze la timp cu una dintre capsulele de urgenţă.

 

Acum, cei doi nu mai sunt comandantul Merendsen, erou de război, şi domnişoara LaRoux, fiica celui mai bogat om din galaxie, ci sunt doar doi naufragiaţi, doi oameni ce nu au altă cale decât să înveţe să convieţuiască împreună până la sosirea echipelor de salvare. Un lucru al naibii de dificil. Pentru amândoi. În ciuda faptului că trebuie să se suporte unul pe altul, o situaţie frustrantă pentru fiecare, mai trebuie să fie atenţi şi la pericolele ce se pot ivi pe neaşteptate în drumul lor. Pe deasupra, nişte fiinţe misterioase se joacă cu mintea lor, şoptindu-le cuvinte indescifrabile şi inducându-le senzaţii şi viziuni destul de neobişnuite.

 

"Afară este linişte. Aerul proaspăt este mai dens decât pe alte planete recent colonizate. De fapt, nu cred că am mai respirat vreodată un aer atât de curat, nici măcar la mine acasă."

Mi-a plăcut mult evoluţia personajelor, în special, cea a domnişoarei LaRoux. Faţă de tânără răsfăţată, nepăsătoare şi enervantă, Lilac a evoluat substanţial, renunţând la "copilăriile" ce îi conduceau mai mereu viaţa. A devenit mai puternică, mai încrezătoare în forţele proprii, mai atentă la ceea ce o înconjoară, mai demnă de rolul pe care-l are în societate.

 

"Aş putea să fiu rea şi să-i dau peste nas, atrăgându-i atenţia că de data asta nu are încotro şi trebuie să mă creadă. Altădată n-aş fi ezitat, dar acum, când mă uit la el, nu-mi vine să fac asta."

Văzându-se doar ea şi comandantul, singuri pe o planetă total necunoscută, şi-a dat seama că nu va ajunge nicăieri dacă se va comporta prosteşte. Sălile colorate de bal şi holovideo-urile au fost rapid înlocuite de imensele bucăţi metalice din nava prăbuşită şi de adevărata natură, aşa cum n-a văzut-o niciodată în viaţa ei, ce se dezlănţuie în jurul lor într-un mod necontrolat, chiar haotic. Cu ajutorul tânărului soldat, învaţă cum să supravieţuiască, cum să se folosească de lucrurile din jur în acest scop, cum să înfrunte provocările ce apar, ceva ce n-a crezut că va face vreodată. Vom cunoaşte o Lilac aflată la polul opus de ce era odată. Şi nu pot decât s-o felicit pentru asta!

 

"— Plouă, îi spun eu cu vocea încă răguşită după somn.
Apoi îmi dreg glasul şi adaug:
— Stai liniştită. E apă care cade din nori.
Ea se încruntă şi încearcă în zadar să se ferească.
— Direct din nori? Este igienică?
La început râd pe înfundate, pe urmă zâmbesc amuzat, dar simt că explodez dacă mă mai abţin mult, aşa că în final izbucnesc în hohote de râs şi râd de nu mă mai opresc."

Nu pot să închei fără a vă vorbi puţin şi despre tânărul comandant. Un tip realist, puternic şi foarte eficient, calităţi ce şi le-a însuşit şi îmbunătăţit în cadrul armatei. Cu toate că răbdarea îi este pusă la grea încercare de prezenţa domnişoarei LaRoux, acesta izbuteşte să se abţină de la comentarii ironice, o încurajează şi o ajută să meargă mai departe, deşi ştie că este foarte posibil să nu-i salveze nimeni. Pe parcursul aventurii, relaţia dintre el şi Lilac avansează treptat, cât se poate de normal: de la doi străini ce n-aveau deloc încredere unul în celalălt ajung să devină doi tovarăşi ce încearcă pe cât posibil să-şi facă mai uşor şi mai plăcut drumul spre salvare, ca, mai apoi, prietenia şi dragostea să le iasă în cale într-un final.

 

Necunoscutul care-i pune la grea încercare, vremea ce se schimbă radical, lupta pentru supravieţuire, înţepăturile jăratice pe care şi le aruncă unul altuia şi fiinţele şoptitoare, misterioase făpturi ce-i scaldă în viziuni bizare, aducându-i faţă-n faţă cu fragmente din trecut şi avertizându-i de pericolul care încolţeşte prin preajma lor, fac din această carte o lectură captivantă, ireală.

 

Nota mea: 5/5