Cincizeci de umbre întunecate
de E.L. James
“We have to
learn to walk before we can run”
“His magic
is powerful, intoxicating. I'm a butterfly caught in his net, unable and
unwilling to escape. I'm his ....... totally his".
Intrigantă până la ultimul
cuvânt din ultima frază, enervantă şi „ delicioasă “ cel
de-al doilea volum al seriei “ Cinzeci de umbre ale lui Grey “ continuă să îmi
lase o impresie plăcută şi neplăcută ca să zic aşa. Veţi afla în curând de ce.
“I can't even escape him in my dreams.”
“There's something about you Anastasia, that calls
to me on some deep level I don't understand. It's a siren's call. I can't
resist you, and I don't want to lose you.... don't run, please - have a little
faith in me and a little patience please”
După abrupta şi surprinzătoarea ieşire din scenă a Anastasiei din casa
lui Christian aceasta este
distrusă şi debusolată, nesigură de alegerea luată
într-un moment disperat. Încearcă să uite de minunatele, intensele şi “
teribilele “ momente petrecute cu cincizeci de vicii lăsându-se pradă
serviciului, dar nu reuşeşte. Un buchet de flori, un bilet şi o întrebare, sunt
de ajuns ca Ana să accepte invitaţia lui Christian de a se întâlni pentru a
merge la expoziţia lui Jose.
“I've never felt the way I felt when you left,
Anastasia. I would move heaven and earth to avoid feeling like that again.”
“I'm anything but fine. I feel like the sun has set
and not risen for five days, Ana. I'm in perpetual night here".”
“I see your pain. It's hard knowing that I'm the
one that has made you feel this way.”
Anticiparea
era atât de dulce! Abia aşteptam să văd reacţia Anei, dar şi pe cea a lui
Christian. A fost un deliciu greu de explicat când acesta i-a mărturisit că
viaţa lui a intrat într-un impas când ea a plecat. Ana este confuză, dar
realizează că nu poate trăi fără acest bărbat viciat şi extrem de sexy. Cei doi
încep să vorbească şi ajung la concluzia că au trecut prin aceeaşi stare
dezolantă de melancolie de când nu s-au mai văzut. Christian trage linie şi
propune un nou contract.
“Let me ask you something first. Do you want a
regular vanilla relationship with no kinky fuckery at all?"
My mouth drops
open. "Kinky fuckery?" I squeak.
"Kinky
fuckery."
"I can't
believe you said that.'
"Well, I did.
Answer me," he says calmly.
I flush. My inner
goddess is down on bended knee with her hands clasped in supplication begging
me.
"I like your
kinky fuckery," I whisper.”
Bine…nici
măcar eu nu pot să cred că a spus asta:-? sau pot? Din partea domnului Grey mă
aşteptam la asta şi chiar la mai mult. Totuşi va putea Anastasia să treacă
peste durerea, pe care i-a pricinuit-o domnul nostru învechit în rele?
Răspunsul este simplu. Sigur că DA! Nu poţi să spui că iubeşti înainte să
suferi, nu poţi să crezi că doar dacă fugi te vei salva. Trebuie să fi
conştient de sentimentele tale, să nu încerci să ţi-le reprimi pentru că odată
ce vei schimba întrerupătorul pe SIMTE, vei avea sufletul plin de durere şi
ranchiună. Asta am apreciat la Anastasia că şi-a îngăduit să simtă fiind
conştientă de suferinţa, care o pândeşte şi asumându-şi toate riscurile deşi nu
era sigură că va rezista. Cel puţin şi le-a asumat! Şi nu au fost în zadar.
“Three little words. My world stands still, tilts,
then spins on a new axis.”
“I don't know whether to worship at your feet or
spank the living shit out of you.”
“When did I say I'd never leave?"
"In your sleep, it was the most comforting
thing I'd heard in so long.”
Încet, încet relaţia celor doi începe să prindă contur, dar nu ca supusă şi dominator
ci ca iubit şi iubită. Of, puzzel-ul Grey devine din ce în ce mai complicat
este un personaj atât de răvăşitor şi frustrant de neînţeles câteodată încât
îmi vine să renunţ din a mai încerca să-l descifrez, dar ceva nu mă lasă…hmmm…poate
ambiţia, sau faptul că m-am ataşat atât de el cât şi de Anastasia. Începusem să
trăiesc prin intermediul personajelor, să le simt furia şi dragostea, pe care o
aveau unul faţă de celălalt cu fiecare cuvânt, care forma puţin câte puţin o
frază. În capul meu un păianjen ţesea minuţios o pânză formată dintr-un fir
foarte fin, care mă făcea să înţeleg şi să accept. Să înţeleg acţiuniile relativ
exagerate ale lui Christian, să înţeleg neliniştea continuă a Anei şi să
înţeleg această dragoste complicată care îi uneşte pe cei doi.
“I need you Anastasia," he whispers.”
“He pauses
and takes a deep breath. "I love you Anastasia. I will do everything in my
power to protect you. I cannot imagine my life without you.”
“But I'm a selfish man. I've wanted you since you
fell into my office. You are exquisite, honest, warm, strong, witty,
beguilingly innocent; the list is endless. I'm in awe of you. I want you, and
the thought of anyone else having you is like a knife twisting in my dark
soul.”
Puteam
să descifrez sentimentele lui Christian încă din prima clipă, în care a dormit
cu ea în pat încă din momentul, în care a lăsat-o să intre încet, dar sigur în
întunecimea sufletului său şi să aprindă un beculeţ strălucitor. Dar
nesiguranţa şi trecutul său au făcut-o pe Ana să plece. Dar acum s-a întors şi
e mai hotărâtă ca niciodată să îl scoată din întuneric.
“I cannot be with someone who takes pleasure in
inflicting pain on me, someone who can’t love me.”
“This is me,
Ana. All of me...and I'm all yours. What do I have to do to make you realize
that? To make you see that I want you any way I can get you. That I love you.”
“No. No!” he says.
“I . . .” He looks
wildly around the room. For inspiration? For divine intervention? I don’t know.
“You can’t go. Ana, I love you!”
“I love you, too,
Christian, it’s just—”
“No . . . no!” he
says in desperation and puts both hands on his head. “Christian . . .”
“No,” he breathes, his eyes wide with panic, and
suddenly he drops to his knees in front of me, head bowed, long-fingered hands
spread out on his thighs. He takes a deep breath and doesn’t move. What?
“Christian, what
are you doing?”
He continues to
stare down, not looking at me.
“Christian! What
are you doing?”
My voice is
high-pitched. He doesn’t move.
“Christian, look at
me!” I command in panic. His head sweeps up without hesitation, and he regards
me passively with his cool gray gaze—he’s almost serene . . . expectant.
Holy
Fuck . . .
Christian. The submissive.”
Bine,
asta a fost de-a dreptul straniu şi greşit din mult prea multe puncte de
vedere. Disperarea Anstasiei îmi invada sufletul. Christian supusul nu, nu,
nu!!! GREŞIT total greşit…dar poate asta face iubirea din oameni. Îi face orbi
şi îi obligă să lase orgoliul la o parte în faţa persoanelor, pe care le
iubesc.
“I thought I'd broken you."
"Broken? Me?
Oh no, Ana. Just the opposite."
He reaches out and
takes my hand. "You're my lifeline'" he whispers.”
“You’re the only person I’d fly three thousand
miles to see.”
“You love me,” I whisper.
His eyes widen
further and his mouth opens. He takes a huge breath as if winded. He looks
tortured—vulnerable.
“Yes,” he whispers.
“I do.”
Un
singur lucru, care m-a scos complet din sărite a fost faptul că doamna Robinson
tot încerca să “ îi dea sfaturi “ Anastasiei. Dar cine se crede femeia aia?
I-am admirat calmul Anei, adică eu în locul ei îi dădeam o lecţie de nu se vedea!
Eh, poate sunt eu prea vulcanică, mă bucur totuşi că în final Elena îşi
primeşte lecţia bine meritată.
Să fiu sinceră am avut dubii în legătură
cu brusca schimbare de personalitate a lui Christian, dar într-un final am
realizat că face progrese şi se schimbă pentru iubire. Cel mai frumos lucru, pe
care îl poate face o persoană, este să se schimbe pentru sufletul său pereche.
“Are you on your own?"
"No. There are
six people staring at me right now wondering who the hell i'm talking to."
shit..."Really?"
I gasp, panicked.
"Yes. Really.
My girlfriend," he announces away from the phone.
holy cow!
"They probably all thought you were gay, you know.”
Am tras o sperietură pe cinste când
Charlie Tangou se prăbuşeşte şi Christian este dat dispărut pentru câteva ore
bune, dar din fericire se întoarce acasă teafăr şi nevătămat.
“I hug him tightly. “I can’t imagine my life
without you, Christian. I love you so much it frightens me.” “Me, too,” he
breathes. “My life would be empty without you. I love you so much.”
“There's a joy in my helplessness, joy in my
surrender to him, and to know that he can lose himself in me the way he wants
to. I can do this. He takes me to these dark places, places I didn't know
existed, and together we fill them with blinding light. Oh yes...blazing,
blinding light."
“We’ve chased the dawn, Anastasia, now the
dusk.”
Foarte
adevărat, dar într-un final iubirea a învins, poate că viaţa lor nu va fi
lipsită de probleme ci dinpotrivă vor mai avea multe hopuri de trecut, foarte
multe dacă e să ne luăm după sfârşitul celui de-al doilea volum.
“You wanted hearts and flowers,” he murmurs.
I blink at him, not
quite believing what I’m seeing.
“You have my
heart.” And he waves toward the room.
“And here are the
flowers,” I whisper, completing his sentence. “Christian, it’s lovely.”
“From his inside jacket pocket he produces a ring
and gazes up at me, his eyes bright gray and raw, full of emotion.
"Anastasia Steele, I love you. I want to love, cherish and protect you for
the rest of my life. Be mine. Always. Share my life with me. Marry me".”
“I gasp, and his mouth swoops down. He’s kissing
me, violently. Briefly our teeth clash, then his tongue is in my mouth.
Desire explodes
like the Fourth of July throughout my body, and I’m kissing him back, matching
his fervor, my hands knotting in his hair, pulling it, hard. He groans, a low
sexy sound in the back of his throat that reverberates through me, and his hand
moves down my body to the top of my thigh, his fingers digging into my flesh
through the plum dress.
I pour all the
angst and heartbreak of the last few days into our kiss, binding him to me, and
it hits me—in this moment of blinding passion—he’s doing the same, he feels the
same.”
În sfârşit deznodământul, pe care-l aşteptam, ce?! Odată şi
odată trebuia şi Anastasia să înveţe să fie bogată, ei, acum are ocazia!
“i'm
fifty shades of fucked up”
Not
anymore!:))
